Page 718 - Ghidul Primariilor ed. a XVI-a
P. 718
718 judeţul OLT
Austrul - bate din direcţia sud-vest şi aduce de obicei secetă, Curte şi obligate să-şi taie o altă albie cu orientare vest-est
fapt pentru care în sat este numit şi sărăcilă sau traistă goală. (toate acestea se gasesc expuse în Muzeul Satului Dobriceni
Băltăreţu - un vânt cald şi umed care suflă din primăvară până ce funcţionează în incinta şcolii din sat). Treptele pe care
toamna dinspre sud coboară istoria comunei, sunt presărate cu ciocane de piatră
şlefuită, topor de bronz, săgeţile cu vârful în formă de frunză,
RELIEFUL - Înfăţişarea pe care o are suprafaţa folosite de cumani în luptă, de monezile de argint ale
localităţii Iancu Jianu, poartă denumirea de relief local. împăratului Adrianus, sau cele care poartă efigia Mesalinei,
Acesta este diferenţiat în luncă şi câmpie, dealuri şi podiş. celebra soţie a lui Nero, şi nu numai. Neobositul şi pătimaşul
Repartizarea acestor forme de relief în perimetrul comunei arheolog şi numismat amator, preotul paroh Ioan Bălaşa, a pus
Iancu Jianu este reprezentată pe hărţi specifice. Lunca cu aceste descoperiri, în propria-i casă, bazele unui muzeu
Olteţului se întinde de o parte şi de alta a râului Olteţ, fiind sătesc local. Actualul Muzeu Sătesc, structurat în cinci secţiuni,
formă de relief joasă şi netedă, fostă porţiune a fundului unei găzduieşte peste 1000 de piese din zona de interferenţă Vâlcea
văi fluviale care cu milioane de ani în urmă a fost inundată de Romanaţi, zonă în care se află satul Dobriceni (vezi Monografia
apele mării. Mărturie a acestei supoziţii personale, stau Muzeul Sătesc Dobriceni, autor învăţătorul Mihai Petrescu,
scoicile marine descoperite în diferite locuri cu ocazia unor apărută în mai 2006). În comună şi-au lăsat urmele domnitorii
săpături, scoici care se găsesc şi pot fi studiate în Punctul Mihnea Turcitu, Pătraşcu cel Bun, Mihai Viteazul, Constantin
Muzeistic sătesc Dobriceni. Datorită pantelor reduse, aproape Racoviţă, căpitanii lui Mihai Viteazul, Fraţii Buzeşti, verii
inexistente, aici s-au acumulat aluviuni aduse de cursul de apă domnitorului după soţia acestuia, Doamna Stanca, apoi Tudor
la viituri, precum şi cele aduse de afluenţi, cât şi materialele Vladimirescu şi nu în ultimul rând familia boierilor militari
aduse de pe versanţii văilor. Lunca Olteţului are o vegetaţie Dobriceanu, care a dat ţării peste 200 de ofiţeri, detaşându-se
specifică, caracteristică, în care predomină specii de salcie şi categoric dintre ei Generalul Maior Alexandru Dobriceanu,
plop, amestecate cu stejar pedunculat existent la poalele erou al războiului din Cadrilater, al primului şi al celui de al II-
dealului, dar şi mesteacăn pe malurile bălţilor. Vegetaţia lea război mondial
ierboasă este alcătuită din pajiştile a căror productivitate este
ridicată. Restrânsă în partea de nord-vest la prima îmbrăţişare În comună există Biserica "Cuvioasa Paraschiva" -
a apelor Olteţului de câtre pământul comunei, lunca se atestată încă din anul 1529. Această biserică, prin vechimea
lărgeşte tot mai mult spre sud. Câmpia Olteţului - este impropriu sa, are o istoria legată de familia Buzeştilor şi de Mihai Viteazu.
să o numim aşa, fiind de fapt o zonă de contact dintre podiş, Se crede ca exista pe vremea lui Mihai Viteazu un tunel
deal şi lunca Olteţului, dar aşa este numită de localnici şi le subteran care lega Curtea Buzeştilor, localizată la vest de
respectăm numirile. Aşadar, această câmpie este formă de biserică, pe actuala locaţie a Şcolii Generale nr. 1 din
relief joasă şi netedă ce s-a format prin acumularea de localitate şi Mănăstirea Călui, aflată la doar 3 kilometri
sedimente în apele din apropierea ţărmului. După retragerea distanţă spre sud-vest. Acest tunel reprezenta o cale de fugă a
apelor, câmpia este supusă acţiunii vântului şi apelor pluviale. localnicilor din calea turcilor şi a altor duşmani. Cea mai veche
Apariţia şi adâncirea văilor pe unde şi-au făcut loc apele inscripţie ce datează în timp este epitaful de pe piatra de
afluenţilor care alimentează Olteţul, a fragmentat Câmpia mormânt a lui Dumitru Pîrcălab Buzescu, care se află în tinda
Olteţului în câmpuri. Câmpul Crivina a suferit transformări în bisericii Cuvincioasa Paraschiva din comună. Cu mila lui
partea estică a lui, prin dezvoltarea unor forme de relief minor, Dumnezeu, aici se odihneşte sufletul răposatului Io Dumitru
precum dunele de nisip. Acest fenomen a început la puţin timp Pîrcălab Buzescu, mort de sabie în timpul lui Moise Voievod,
după catastrofala tornadă din anul 1978 când o fâşie de 0,5-3,5 mai 5, anul 1529
km de zăvoi şi pădure de salcâm, cca 20 ha din Lunca
Olteţului, atât pe malul drept (Dobriceni), cât mai ales pe malul Biserica Sfantul Dumitru - cealaltă biserică există în
stâng (Laloşu) a fost rasă, lemnul căzut la pământ fiind ridicat partea de nord a satului Iancu Jianu şi este datată mai recent,
şi valorificat, terenul scarificat şi desţelenit, pentru a fi din anul 1900 şi poartă hramul Sfântului Dumitru. Ea a fost
exploatat ca teren agricol. Porţiunea afectată este mai redusă construită din temelii pe vatra unei bisericii din lemn construită
la Dobriceni, numai 10%, pe când la vecinii din Laloşu este de de Matei Pieptea iar ctitorii bisericii noi au fost Dumitru
90% din suprafaţa devastată de tornadă. Dealurile - dealurile Corbeanu şi Dumitru Ionescu. În cimintirul bisericii este
din comuna Iancu Jianu au înălţimi ce se situează la limita îngropat Dumitru Corbeanu şi soţia lui şi cei doi fii ai lui
inferioară a altitudinii acestei forme de relief. Pantele acestora Dumitru Ionescu. Meseriaşii care au construit-o au fost Emil
sunt mai puţin abrupte în partea lor sudică, foarte abrupte, Cascaon şi Petre Chis
aproape de verticală în partea nordică. Dealurile estice şi
vestice s-au format prin distrugerea podişurilor de către Toponimia localităţii Iancu Jianu - autorii Monografiei
agenţii morfogenetici externi, în special apele semicurgătoare satului Dobriceni, apărută în 1997, învăţătorii Nicolae şi Mihai
ale pâraielor Aninoasa, Corboaia, Ulmeasa, Călui şi Căluieţ Petrescu, au descoperit scuturând praful de pe hrisoave, că
care le străbat. Dealurile vestice, s-au format prin cutarea Ciuturoaia ar fi prima toponimie a comunei, care la rândul ei ar
sedimentelor, la fel ca şi munţii de încreţire. fi o derivaţie fonetică de la Cepturoaia, ce şi-ar avea rădăcina
Activităţi specifice zonei: în verbul latinesc capio - capere - cepi - ceptum (a captura) şi
care la supin formează cepturus (ce avea de gând să
Agricultură cucerească). Cât priveşte vechimea acestei toponimii, ea este
Creşterea animalelor atestată încă din secolul al XVI-lea, în Condica Mânăstirii
Activităţi economice principale: Călui, fila 223, unde se vorbeşte de existenţa lui Radu şi Stroe
Extracţie produse petroliere ot Cepturoaia, nimeni alţii decât Fraţii Buzeşti - Radu şi Stroe-
Înfiinţarea de exploataţie agricolă la nivelul comunei descendenţi pe linie bărbătească din Vlad Buzea, vel armaş,
prin aredarea a peste 1400 ha teren agricol de către compania care şi-a zis Buzescu, locul lor de baştină fiind Cepturoaia, pe
industrială Griviţa Bucureşti Olteţ, nu departe de Târgu Balşu, cum afirmă Dumitru Almaş în
Înfiinţarea unui parc energetic cu panouri solare de Vetre de Istorie Românească. Fraţii Buzeşti sunt născuţi între
peste 100 ha 1555 şi 1560, după mamă trăgându-se din Vel Ban Mogoş,
Comerţ ctitorul Mânăstirii Stăneşti de Vâlcea (Stăneştii de Lungeşti, nu
Obiective turistice: de Măciuca, cum se credea), unde este înmormântat Stroe,
Muzeul din Dobriceni fratele mai mic al lui Radu şi Preda, care-şi dorm somnul de
Tabăra de creaţie plastică veci la Călui. Soţia lui Vlad Buzea, vel-armaşul, tatăl Buzeştilor,
Comuna Iancu Jianu îşi începe istoria de la cochiliile era vară cu Doamna Stanca, soţia lui Mihai Viteazul. În secolul
scoicilor de mare găsite pe platoul estic al Dealului Cerului, în al XIX-lea, toponimia Cepturoaia Ciuturoaia a fost înlocuită cu
partea de sud a localităţii Dobriceni, de la oasele de mamut Ştirbei, astăzi cele două denumiri circulând paralel în vorbirea
găsite în Dealul Căzăceilor, aduse de apele Aninoasei care se curentă a celor mai vârstnici, care le preferă în locul
vărsa în urmă cu aproape 200 de ani în Olteţ, dar pe o altă impropriului Iancu Jianu, insul care a dat numele actual al
albie, care a fost opturată de alunecările de teren din zona comunei, neavînd vreo legătură atestată undeva, cu localitatea
noastră, care astăzi îi poartă numele.
