Page 40 - Ghidul Primariilor ed. a XVI-a

40 judeţul ALBA
Pe lângă larga răspândire a magmatismului bazic iniţial,
începând din cretacic geosinclinalul Mureşului a fost afectat
de mişcări de cutare având drept consecinţă formarea depozitelor
sinorogene. Având în vedere că sunt destul de dezvoltate şi
produsele magmatismului timpuriu precum şi vulcanitele
neogene, apare clară evoluţia cu caracter de eugeosinclinal a
Munţilor Apuseni de Sud.
Învelişul sedimentar este reprezentat prin depozitele
de vârstă mezozoică care aparţin jurasicului superior (calcare
noduloase care trec pe verticală în calcare în plăci, calcare
masive, calcare recifale) cretacicului (şisturi siltitice şi siltice
argiloase slab metamorfozate, microconglomerate, gresii argilite,
aparţinând cretacicului inferior.
Începând din tortonian şi până în cuaternarul inferior
şi în Apusenii de Sud s-a desfăşurat magmatismul subsecvent
tardiv. De pe urma vulcanismului neogen au fost puse în loc
produse variate (în cea mai mare parte erodate) deosebindu-
se bazalte, andezite, dacite şi riolite.
Relieful comunei cu aspect relativ fragmentat se datorează
apariţiei la suprafaţă a rocilor de bază (metamorfice şi sedimentare)
putând astfel vorbi de o condiţionare litologică strictă a
reliefului. Relieful dezvoltat pe straturi sedimentare (grezoase-
argiloase) prezintă forme mai domoale, cu excepţia versanţilor
adiacenţi unde pantele ajung frecvent la valori de 30-350.
În cuaternar mişcările scoarţei au condiţionat
accentuarea proceselor endogene mai ales denodarea şi
acumularea: ariile excedate au fost supuse unor eroziuni
interne în timp ce acumulările au fost reduse la formarea unor
depozite subaeriene (deluviale).
Reţeaua hidrografică formată în cuaternar a dus la
formarea unor depozite fluviatile. Din punct de vedere hidro-
grafic perimetrul cercetat se încadrează în principal în zona de
cumpănă a bazinelor hidrografice a râului Arieş - la nord –
respectiv a râului Geoagiu în sud.
Apele subterane sunt reprezentate sub diferite forme
de acumulare: izvoare (în zonele cu altitudini mari), pânze de
apă freatică cu nivel liber (în zonele de luncă şi de terasă)
existând şi posibilitatea existenţei unor pânze captive de apă
în depozitele deluviale.
În ceea ce priveşte seismicitatea perimetrul comunei
Ponor se încadrează în zona seismică “F”, valoarea coeficientului
Ks = 0,08 în conformitate cu prevederile NORMATIVULUI PA
100-92.
În conformitate cu STAS 6054/77 adâncimea de îngheţ
la sol se apreciază la 1,10-1,20 m de la nivelul natural sau
sistematizat.
Caracteristic pentru comuna Ponor este tipul de sol
podzolic cu un orizont de suprafaţă slab aprovizionat în elemente
nutritive. Pe roci, în general acide sub vegetaţia de foioase
domină cu autoritate solurile brun acide montane cu aciditate
pronunţată. Adeseori aici orizonturile de suprafaţă sunt bogate
în humus de tip moder. În marea lor majoritate solurile au o
folosinţă silvo-pastorală (vezi păşuni comunale). În aval pe
luncile celor două văi care străbat comuna predomină solurile
aluvionare – de luncă – dar proporţia lor nu depăşeşte 15% din
teritoriul comunei.
Comuna Ponor ca parte integrată a Apusenilor de
Sud se caracterizează printr-un climat continental moderat cu
particularităţi determinate de poziţia sa, fiind sub directa
influenţă a maselor de aer umed şi răcoros dinspre vest peste
care se suprapun influenţele sud-vestice care aduc tot timpul
mase de aer cald de tip tropical. Se mai resimt de asemenea
influenţele circulaţiei nordice şi nord-estice purtătoare de
mase de aer rece de origine polară respectiv arctică.
Etajarea pe verticală a reliefului impune o zonalitate
similară tuturor elementelor climatice fapt ce determină
existenţa în zonele înalte a unor valori climatice reci-caracteristice În picioare poartă ghete şi pantofi.
climatului alpin care se modelează treptat spre zonele mai
coborâte. În acest cadru comuna Ponor are temperaturi medii
anuale de 60C. În funcţie de regimul termic se constată:
zile de iarnă cu temepratura maximă sub 00C în
depresiuni în intervalul noiembrie-martie (30-35 zile);
zile de îngheţ care se produc în intervalul octombrie-
aprilie pe văile râurilor;
zile de vară – cu temepratura maximă peste 250C apar
pe tot teritoriul comunei în perioada martie-noiembrie (circa
80-90 zile).
Datorită influenţei circulaţiei vestice umezeala aerului
are valori medii de 65-75%.
Precipitaţiile sunt abundente, ele variind între 650-800
mm anual. Cele mai mici cantităţi de precipitaţii cad în februarie
şi martie. În lunile mai, iunie, iulie se înregistrează maximul
pluviometric. Ninsorile cad timp de 40-50 zile pe munte (1000 m
altitudine) şi 15-30 zile în restul teritoriului. Stratul de zăpadă
durează în general de la 30-50 zile la 160 zile în anii de excepţie
(1995). În zona cu altitudinea de 1000 m şi chiar mai mult, stratul
de zăpadă este stabil din luna decembrie până în martie.
Grosimea stratului de zăpadă variază de la 10 cm până la
60-70 cm.
Vântul este adaptat liniilor mari ale reliefului.
Direcţiile dominante sunt cele de vest şi sud-vest. Important
pentru comuna Ponor este existenţa unui calm atmosferic mai
ridicat ca în alte zone ceea ce pune în evidenţă un topoclimat
de adăpost mai ales pe cele două văi ale comunei. De altfel,
întreg culuarul Ponorului care este bine conturat între Munţii
Metaliferi la nord şi vest beneficiază de acest topoclimat de
adăpost.
Obiective turistice:
CULTURA
În domeniul cultural comuna Ponor dispune de 2 cămine
culturale, unul în satul Ponor construit în anii 1968-1969 şi unul
în satul Geogel construit în anul 1958.
Numărul de locuri în căminul din Ponor este de 150
iar în cel din Geogel de 100.
Activitatea culturală care se desfăşoară în prezent se
reduce la horele săteşti care se desfăşoară cu ocazia sărbătorilor
religioase sau la începutul posturilor. Cele două cămine
culturale servesc de asemenea pentru efectuarea nunţilor.
Comuna Ponor nu a avut formaţie sau ansamblu de
rapsozi populari tradiţionali, dar în perioada anilor 1950-1980
elevii şi tineretul au prezentat programe artistice atrăgătoare.
În căminul cultural din comuna Ponor (şi cel mai vechi) a
funcţionat începând din anul 1963 un cinematograf până în
anul 1958. Manifestările artistice din timpul sărbătorilor de
iarnă (colinde, jocul caprei) constituie şi azi întâlniri agreabile,
adevărate tradiţii etnografice şi folclorice. Pe raza comunei
funcţionează din anul 1957 o bibliotecă publică şi 2 biblioteci
şcolare, din anul 1968.
Evenimente:
OBICEIURI ŞI TRADIŢII
Limba ponorenilor e curat românească, spre deosebire
de alte părţi ale Ardealului , dar totuşi putem deosebi câteva
particularităţi mai arhaice.
Între ei locuitorii, indiferent de vârstă sau grad de
rudenie, nu prea întrebuinţează pronumele de referinţă decât
faţă de străini. Copiii zic părinţilor “măi tată” ori la un om
bătrân “tete”, dar în frază folosesc şi astăzi “mă” sau “voi” în
loc de dumneavoastră. În loc de “aceea” sau “acela” folosesc
“hăla” sau “haia”. Cu toate acestea ei sunt culţi, respectuoşi
faţă de străini şi foarte ospitalieri.
Portul naţional local asemănător cu cel de la Buciumeni
sau Săliştea Sibiului este o operă de artă. Costumul bărbătesc
constă dintr-o cămaşă albă, lungă până către genunchi,
cusută pe la poale, guler, gură şi manşete în modele româneşti
ornamentate numai în negru. De sub cămaşă apar cioarecii
strâmţi, peste cămaşă se încinge pieptarul încheiat pe subţioară,
cusut peste tot în mătase neagră, cu flori mici negre, cu stamine
mici, galbene, roşii sau albastre. Bărbaţii poartă pălărie
neagră, la brâu centură de piele, în picioare bocanci sau
cizme de piele.
Costumul femeiesc se compune din cămaşă şi poale
albe, cusute pe la poale, mâneci şi guler ca şi cele bărbăteşti
tot în negru cu modele româneşti de 3-5 cm lăţime. Pieptarul
se încheie în faţă, brâul este de stofă neagră şi sunt ormanentate
cu flori naturale cusute cu fir auriu sau argintiu. Năframa
întrebuinţată de neveste este de culoare neagră cu ciucuri
lungi iar fetele cu năfrămi colorate care se poartă legate înainte.