Page 137 - Ghidul Primariilor ed. a XVI-a
P. 137
judeţul BIHOR 137
S.C. LINEA 41 - Societate cu profil industrie usoară Peştera Cugliş satul Călăţea, fiind declarate rezervaţii
(textile). naturale. Peştera de la Cubleş (sau P. de la Cugliş, Tizfalsusi
barlang, Vidareti barlang sau Koblesder Hohle) este situată în
DELTA GAZ - Îmbuteliere gaz pentru uz casnic. versantul stîng al Văii Blajului, afluent de dreapta al Văii Vida.
Obiective turistice:
Numeroasele semnături de pe pereţi atestă faptul că
Potenţialul turistic la nivel comunei este marcat de o ea a fost vizitată încă din deceniul al patrulea al secolului XIX.
unicitate remarcabilă, existând nenumărate posibilităţi de Prin studiile efectuate de J. FRIVALDSKY (1891, V. VOGL (1920),
petrecere a timpului liber într-un cadru natural foarte pitoresc. R. JEANNEL şi E. RACOVITZA (1929). G. ROETTGER (1940) ş.a.,
peştera intră în literatura de specialitate, devenind un
Din păcate, în prezent, acest potenţial turistic nu este important obiectiv de cercetare paleontologică, arheologică şi
exploatat. biospeolopică, iar mai târziu devine un obiectiv turistic des
frecventat. Ea a fost prima peşteră din ţara noastră prevăzută
Principalele zone de interes turistic din Aştileu sunt cu o poartă la intrare, ale cărei urme se mai văd şi astăzi.
urmatoarele: Peştera Cubleş cu o intrare impunătoare (14 m X 1,8 m), orientată
spre sud-vest, suspendată cu circa 20 m deasupra albiei văii
Peştera de la Aştileu reprezintă resurgenţa celui mai amintite, este alcătuită din două galerii fosile, aproape
lung sistem hidrocarstic al Munţilor Apuseni, fiind cea mai orizontale, destul de bogate în formaţiuni stalagmitice şi în
mare peşteră explorată (după depăşirea unor sifoane) din faună cavernicolă (gasteropode, ciclopide, harpacticoide,
România. Cercetările efectuate până în prezent au relevat coleoptere etc.). În depozitele de umplutură s-au găsit resturi
existenţa unei reţele subterane de mari dimensiuni, a cărei scheletice de Ursus spelaeus, Ursus arctus şi unelte de os,
explorare se află abia la început. parte din ele aflându-se la Muzeul Ţării Crişurilor din Oradea.
Datorită depozitului său fosilier, de vârstă pleistocenă, pare să
Rezervaţia naturală Lentila 204 - Brusturi (0,10 ha) - fie, după opiniile lui T. JURCSAK (1974), una din cele mai
Paleontologic. Este situată în localitatea Cornet, comuna importante staţiuni paleolitice din Judeţul Bihor. Din elementele
Aştileu, la DJ 764, Exploatarea Minieră Dobreşti. Este denumirea de ordin topografic şi morfo-hidrografic rezultă că peştera s-a
unei lentile de bauxită din cadrul Exploatării Miniere Dobreşti. format sub acţiunea apelor din Valea Cubleşului care, în prezent,
Pe o suprafaţă de cca. 0,1 ha se găsesc resturi fosile ale curg la un nivel inferior avînd emergenţa într-un izvor situat, în
unor reptile din Cretacicul Inferior. Punctul fosilier este zona de confluenţă, la nivelul Văii Blajului (M. BLEAHU şi colab.,
localizat în Munţii Pădurea Craiului, la 4 kilometri de clădirile 1976, p. 89, TR. ORGHIDAN şi colab., 1984, p. 29).
S.C. BauxitaMin S.A. Dobreşti - Secţia Cornet. Denumirea de
"lentilă" defineşte forma locului în care s-a descoperit Rezervaţia naturală Peştera Igriţa (Pestera Igreţu) din
depozitul fosilier. Această formă a fost dată de modul în care satul Peştere, unde au fost găsite tezaure monetare romane,
s-a format zăcământul, acum multe milioane de ani. Este, de obiecte de ceramică şi bronz, urme de viaţă animală foarte
fapt, o dolină într-o bază de roci calcaroase, care, în timp, a vechi (de exemplu molarii de Ursus peleus, resturi de pisică
fost umplută cu sedimente argiloase, care mai târziu s-au salbatică, vidră şi cerbi. Este situată în partea superioară a
transformat în bauxită. Timpul a scufundat depozitul la mare abruptului care flanchează spre sud Depresiunea Vadului. Se
adâncime. află situată în contrafortul stâncos care constituie bordura
nordică a Munţilor Pădurea Craiului, la o altitudine de 310 m.
Rezervaţia naturală paleontologica a fost înfiinţata în Peştera Igriţa are două intrări, o altitudine de 250 m şi o
1981 şi declarată prin legea nr. 5 din 6 martie 2000 şi are 0,10 lungime de cca. 350 m. Peştera Igriţa este localizată la sud-
hectare. Aici este un zăcământ important de bauxită, în care s- vest de satul Peştere, în partea superioară a abruptului care
au conservat scheletele vertebratelor precum reptile zburătoare flanchează spre sud Depresiunea Vadului. Peştera Igriţa
şi păsări. Fosilele datează din Cretacicul timpuriu (Berriasian - prezintă o deosebită importanţă paleontologică, biospeologică
Valanginian) şi au fost descoperite în anii '70 de de către si arheologică. Aceasta adăposteste un depozit fosilier
minerii care lucrau la extracţiile de bauxită. Doi mineri, consistent de faună pleistocenă, ce aparţine ursului de
G. Bumb şi P. Lelea, au găsit trei vertebre în preabatajul din peşteră (Ursus spelaeus), hienei de peşteră (Hyaena spelaea),
Lentila 204. În acel moment, locul a intrat în atenţia cercetătorilor lupului de peşteră (Canis lupus), leopardului de peşteră (Falis
şi oamenilor de specialitate. În 1978, au început cercetările pardus) şi altor animale contemporane. Multe dintre aceste au
sistematice, care au durat până în 1982. Pentru a putea fi luat drumul spre cele mai mari muzee ale lumii. La acestea se
realizate, s-a folosit explozibil pentru a scoate de acolo adaugă o bogată industrie aurignaciană, peştera continuând
depozitele ce păstrau oasele de dinozaur, ca să poată fi aduse să fie locuită de om şi în perioada fierului. De asemenea, în
la suprafaţă. Fiecare bucăţica a fost analizată şi spălată cu interiorul ei, a fost descoperit un tezaur compus din 26 de
grijă. După o muncă enormă, din roca dură au fost extrase dinari romani imperiali, din perioada anilor 138-191, ceea ce
peste 10.000 de fragmente osoase. Specialiştii au explicat indică că între dacii liberi şi Provincia Imperială Romană existau
formarea depozitului: acum 135-140 de milioane de ani, oasele relaţii comerciale de schimb.
animalelor au fost cărate de ape, care le-au spart şi le-au
erodat. În traseul cursului apelor, le-au strâns într-un punct, Peştera Igriţa a făcut obiectul a numeroase investigaţii,
grămadă. De aceea au fost găsite aşa, plus oase izolate şi alte dintre care primele aparţin entomologilor L. Miller şi J. Frivaldsky,
fragmente, dar niciunul în conexiune anatomică. Chiar şi aşa, care întreprind aici cercetări încă pe la jumătatea secolului
cercetătorii au demonstrat că oasele acestea aparţineau trecut. Aceste cercetări sunt completate apoi de E. Bokor
dinozaurilor erbivori bipezi. Dar acesta nu a fost singura specie (1921), precum şi de E. Racoviţă şi colaboratorii săi (1921-1926).
de animal fosilizat.
Cu ocazia campaniilor organizate de Institutul de
S-au descoperit şi păsări străvechi: două specii de speologie din Cluj, reputatul arheolog francez, abatele Henri
păsări primitive, nemaiîntâlnite pe teritoriul ţării, aşa că au fost Breuil, efectuează importante săpături, în urma cărora au fost
atunci botezate după locul în care au fost descoperite: scoase la iveală numeroase vestigii ale culturii aurignaciene.
Eurolimnornis corneti şi Paleocursornis biharicus. Reptilele Între timp, L. Roediger publică în 1881 descrierea şi planul
zburătoare găsite aici sunt pterosauri: Gallodactylus, peşterii. Datorită unui puternic proces de colmatare, peştera
Dsungaripterus şi un Ornithocheirid. Dinozaurii descoperiţi are în zilele noastre un aspect aparent labirintic, cu numeroase
sunt erbivorii ornithopode - Valdosaurus, Camptosaurus şi diverticole care se închid, toate, în fund de sac. În realitate, de
Iguanodon, nodosauridae - Hylaeosaurus şi un theropod de la intrarea în formă de gură de cuptor se ajunge printr-un scurt
talie mică. Aici, specialiştii au semnalat şi existenţa lui coridor ascendent într-o sală unică, al cărei spaţiu este
Archaeopteryx, considerat strămoşul tuturor păsărilor. Tipul de compartimentat şi complicat de mai multe septe de rocă. O a
conservare, dar şi vârsta sitului, fac din el unul unic în lume. doua deschidere, mai mică şi situată cu ceva mai sus decât
De aceea, Lentila 204 se bucură de recunoaştere internaţională. cea dintâi, comunică, de asemenea, cu coridorul de acces, în
În 1995, cercetările s-au reluat de echipa româno-engleză. extremitatea opusă a sălii se deschide o galerie îngustă şi
Aceste au au durat până în 1999, când firma care se ocupa cu joasă, întreruptă de mai multe praguri argiloase.
evacuarea apei din mina, a dat faliment. Galeria a fost
inundată din nou, iar la Lentila 204 nu se mai poate ajunge.
Accesul în Lentila 204 se făcea din Mina Brusturi, de unde se
deschidea galeria.
