Page 840 - Ghidul Primariilor ed. a XVI-a
P. 840
840 judeţul SUCEAVA
Aşezarea geografică: În intervalul 1542-1560, ea a fost numită când Bogdăneşti, când
Comuna Rîşca, al carui nucleu artistic, cultural şi Rîşca. Începând însă cu anul 1560, toate documentele de
referinţă numesc această mănăstire Rîşca, precum arată şi
spiritual este Sfânta Mănăstire Rîşca, este aşezata în depresiunea textul pisaniei originale. Se pare că numele de "Rîşca" reprezintă
cu acelaşi nume, pe valea Râului Rîşca, afluent de gradul I al romanizarea slavonescului (recica), care înseamnă "pârâu",
Râului Moldova în partea de Nord a Subcarpatilor Moldovei. In astfel, mănăstirea împrumutând toponimul râului care curge în
cadrul judetului, comuna Rîşca se află aşezată în partea de SE, apropierea ei şi al moşiei pe care este aşezată. Localitatea
la 18 km de oraşul Fălticeni, având legătura cu acesta prin DJ Rîşca, apare odată cu Mănăstirea Rîşca - la început, oamenii
155 A, şi la 48 km de Suceava. Comuna Rîşca este învecinată ce deserveau mănăstirea, erau călugarii, robii mănăstireşti şi
la V şi NV de comuna Cornu Luncii, la N de comuna Baia, la E ţiganii, care pe măsura înmulţirii lor, a extinderii domeniului
de comuna Bogdăneşti, la SE de comuna Boroaia, toate din mănăstiresc şi a defrişărilor, părăsesc incinta mănăstirii,
judeţul Suceava, iar în partea de S cu judeţul Neamţ, la SV formând satul Rîşca. Acesta s-a dezvoltat treptat, iar numărul
comuna Pipirig, tot din judeţul Neamţ. În cadrul comunei, satele locuitorilor a crescut şi datorită venirii unor transilvăneni (în
componente, respectiv, satul Rîşca, centrul de comună şi satele anul 1699) şi bucovineni (în anul 1774), când provinciile lor de
Dumbrăveni, Buda şi Slătioara sunt aşezate în depresiunea provenienţă, au fost ocupate de habsburgi. În anul 1835, în
Rîşca, la o altitudine de 385 – 445 m, iar satul Jahalea este Rîşca existau 100 de curţi, iar la cartografia din anul 1893, erau
aşezat pe dealul cu acelaşi nume la o altitudine de 490 m. 1165 locuitori şi apăreau noi sate; Slătioara cu 498 locuitori şi
Jahalia cu 191 locuitori. La recensământul din 1912, Rîşca sat
Istoric avea 1525 locuitori, Slătioara 360, Jahalia 234 şi apare satul Buda
Pentru prima dată, numele localitaţii Rîşca, este cu 381 locuitori. Creştera numărului de locuitori, s-a datorat şi
menţionat în sec. al XIV-lea, pe timpul domnitorului Bogdan I-ul, dezvoltării exploatării pădurii şi apariţiei fabricilor de cherestea.
care a construit o mănastire de piatră lâng actuala mănăstire,
arsă de tătari în anul 1510. Bogdăneşti, acesta este primul Şcoala din Rîşca
nume al mănăstirii ce mai târziu s-a numit Rîşca - denumirea Scurt istoric al şcolii din comuna Rîşca
provine de la moşia Bogdăneşti a domnitorului Bogdan I, La începutul secolului al XIX-lea functionau şcoli
întemeietorul Moldovei ca stat feudal. Nu se cunoaşte dacă particulare şi şcoli de stat în număr destul de redus din cauza
acest sfânt lăcaş a fost mănăstire sau schit. Istoria acestei lipsei de spaţiu şi a deficitului de învăţători. Rîşca s-a situat la
mănăstiri s-ar scrie urmărindu-se începutul istoriei statului loc de frunte în comparaţie cu aşezările rurale vecine în ceea
feudal Moldova. Pe la 1343, Voievodul Bogdan I, venind în ce priveşte înfiinţarea unităţilor şcolare. În anul 1839 funcţiona
pribegie din Cuhea Maramureşului, s-a stabilit, în târgul Baia pe lângă Mănăstirea Rîşca o şcoală în care se învaţă Ceaslovul
cumpărând satele şi moşiile din această zonă. Perioada lui de şi nu era accesibilă oricui. Creşterea numărului populaţiei şi
domnie între 1343 si 1356, voievodul Moldovei şi soţia sa, implicit a copiilor de vârsta şcolară, distanţa mare pe care
Doamna Maria, a ctitorit mănăstirea Bogdăneşti, probabil în trebuia să o parcurga elevii din Rîşca până la cea mai apropiată
anul 1343, pe malul stâng al râului Rîşca, în apropierea pârâului şcoală au determinat autorităţile să dispună înfiinţarea în 1870
Bogdăneşti, pe o terasă mai înaltă a moşiei cu acelaşi nume. a unei şcoli în satul Rîşca. Primul învăţător al şcolii a fost Ion
Mănăstirea Bogdăneşti, ţinea de târgul Baia, unul din cele mai Andreescu (absolvent a două clase de Şcoală Normală) în
vechi târguri ale Moldovei, datând din sec. al XII-lea, târg ce perioada 1870-1883. Şcoala nu avea un local propriu şi a
se află la răscrucea a trei drumuri comerciale importante. funcţionat într-o clădire cu o camera şi o tindă ce fusese
Aşadar, cei mai numeroşi închinatori erau negustorii care înfirmerie a satului, amplasată pe locul actualei grădiniţe. Această
făceau danii şi chiar cereau să fie înmormantaţi aici. Mănăstirea clădire se va dovedi improprie pentru şcoală, primind o alta
Bogdăneşti, a avut parte de o perioadă de înflorire până la destinaţie, iar şcoala va funcţiona în diferite spaţii, în special
jumatatea sec. al XV-lea, când începe o perioadă de declin în casele învăţătorului Gheorghe Grigorescu, în camera de la
datorată tulburărilor, războaielor şi jafurilor repetate la care a nord dinspre uliţa bisericii. Pentru acest spaţiu statul platea
fost supusă. Tot în acestă perioadă, moşiile încep să fie înstrăinate, chirie. Gheorghe Grigorescu a fost al doilea învăţător al Şcolii
cele mai multe dintre ele fiind cumpărate de boierul razes Rîşca, fiind considerat însa ctitorul învăţământului din Rîşca,
Petru Oarta. În vara anului 1510, tătarii hanului Beit-Gherel, au deoarece a funcţionat aici timp de 40 de ani (1883.1923). În
pustiit şi ars printre altele şi Mănăstirea Bogdăneşti, multe anul 1886, prin Ordinul Ministerului Instrucţiei nr. 3147 primea
bunuri ale mănăstirii, fiind furate. Unii călugari, au fost "spilciuiţi" gradul didactic I în învăţământ. Legea din 1896 propusa de
(torturaţi), iar alţii au reuşit să fugă în păduri, ascunzându-se în Petru Poni, ministrul Învăţământului, prevedea încurajarea
Rapa Dracului, numită şi Doda. Călugării care au scăpat, l-au prelucrării lemnului în învăţământul agricol şi profesional.
rugat pe Bogdan III şi pe Doamna Ruxandra, sa-i ajute să refacă Şcoala Rîşca a trecut la aplicarea acestei prevederi şi în vara
lăcaşul lor obştesc. Voievodul, a acceptat reantemeierea obştii, anului 1901, la expoziţia organizată de Şcoala nr. 1 Fălticeni,
condiţionând ca monahii să reantemeieze aşezamăntul monahal expune coşuri de nuiele. Din 1910 se înfiinţează al doilea post
mai înspre munţi, pe locul actual al Mănăstirii Rîşca. Se pare de învăţător, astfel ca în afară de clasa care funcţiona în casa
că pe locul fostului aşezământ, s-a reconstruit un nou schit, ce învăţătorului Grigorescu s-a mai amenajat o sală de clasă în
a dăinuit cam cincizeci de ani (între 1528-1574), la anul 1620, casa lui Gheorghe Grigoriu, mutată ulterior şi pe la alţi
nemailocuind nici un călugar, iar locul fiind complet pustiit. gospodari. Este luata iniţiativa construirii unui local de şcoală
Astfel, la anul 7020 (1512), s-a început construirea bisericii din fondurile statului. Se întocmeşte documentaţia în 1914,
"Sfântul Ierarh Nicolae", cu porunca şi cheltuiala lui Bogdan este înaintată Ministerului Instrucţiunii şi Cultelor, dar lucrările
Voda, fiul lui Ştefan cel Mare şi Sfânt şi fratele de pe tată al lui n-au putut demara datorită primului război mondial. În perioada
Petru Rareş, cu blagoslovenia mitropolitului Teoctist al II-lea. refacerii economice, după război, problema construcţiei şcolii
Această nouă mănăstire, este cunoscută tot cu numele de revine în actualitate. Pământul pe care urma să se construiască
"Bogdăneşti". În anul 1528, izvoarele istorice consemnează o şcoala a devenit proprietatea comunei, în urma schimbului
invazie a turcilor în Moldova, sub comanda sultanului Suliman. funciar făcut de cetăţeanul Prodan cu comuna. Construcţia
Domnul Moldovei, Petru Rareş (1527-1538, 1540-1546), fuge în şcolii a început în anul 1921 sub direcţiunea lui Ion Lateş.
Ardeal, la Ciceu (cetate moldovenească), împreună cu familia. Localul a rezistat până astăzi, iar din anul 2002 a intrat într-un
După ce vremurile s-au mai potolit, adică pe la anul 1540, la program de modernizare, lucrările fiind în plină desfăşurare,
îndemnul episcopului Macarie al Romanului, domnitorul Petru urmând ca în toamna lui 2004 sa fie redată învăţământului. Au
Rareş, ca un act de multumire că a scăpat nevătămat din urmat mai mulţi învăţători cu perioade mai lungi sau mai scurte
prigoana turcă, a ridicat o nouă mănăstire pe locul celeia de activitate – Miron Verdes, Jan Grigorescu, şi din 1938 până în
zidite de Bogdan al III-lea. Data începerii construcţiei este în 1963 Constantin Lazariu. Din anul şcolar 1958-1959 la Şcoala
anul 1542, dar întreaga mănăstire a fost terminată în timpul Rîşca se înfiinţează ciclul gimnazial, efectivul de elevi este mare,
domniei lui Petru Rareş, în anul 1552. De la intemeierea sa de iar şcoala devine neîncăpătoare. Sunt amenajate săli de clasa
către Bogdan I şi până în prima jumătate a sec. al XVI-lea, în clădirea anexă a Primăriei şi în localul Căminului Cultural.
mănăstirea în cauză, a purtat numele de Bogdăneşti, de la
ctitorul ei.
