Articol semnat de Adriana Săftoiu

Originile italiene ale primarului Slatinei, Mario Lucian De Mezzo, sunt limpezi pentru oricine. Patronimul este dovada. Străbunicul, Francesco De Mezzo, a ajuns în România în timpul domniei lui Carol I și s-a stabilit în Slatina. Era arhitect-constructor. Și-a consolidat veniturile ridicând „jumătate din centrul vechi” al orașului, împreună cu fiul lui, după cum spune strănepotul. „Pentru mine, Slatina este o moștenire spiritual, dincolo de orice altă responsabilitate administrativă. De fiecare dată când mă plimb prin centrul vechi al Slatinei, care este o ruină astăzi, din păcate, mă gândesc că pe acele pietre străbunicul și bunicul meu au pus mâna”. Străbunicul Francesco, înmormântat la Slatina, este trecut în cartea constructorilor a unuia dintre cele mai vechi licee din Slatina, Colegiul Național „Radu Greceanu”. Unul dintre primele blocuri din Slatina este construit de bunicul lui, născut și căsătorit în România. Mario De Mezzo se consideră  a patra generație de italian aclimatizat în Slatina. Are acasă „diploma de încetățenire” prin care bunicul lui, Italico, a renunțat la cetățenia italiană și a păstrat doar cetățenia română. „Străbunicul meu avusese doi băieți, Pietro și Italico. Pietro murise deja în război, iar străbunicul meu i-a spus bunicului meu: „am pierdut deja un băiat, nu vreau să-l pierd și pe al doilea, te rog să renunți la cetățenia italiană și să rămâi doar cu cetățenia română. Bunicul meu, născut în România, cetățean italian, a renunțat la cea italiană și a devenit cetățean român”.  
 

Ilie Bolojan și-a scos pălăria

Cu o asemenea moștenire, îl întreb cum de a candidat la primărie doar în 2024. „Este un vis pe care îl am de 20 de ani. În 2004, eu am lucrat în primărie. Când s-a schimbat administrația, am plecat mai degrabă forțat decât de bună voie. Și când am plecat atunci am spus că într-o zi am să mă întorc primar în această instituție”. Și nu a plecat doar din primărie, ci și din oraș. Cel care câștigase atunci, Darius Vâlcov, venea, spune dl De Mezzo, „cu sentimente puternice de răzbunare împotriva celor care fuseseră atât de virulenți împotriva lui”. S-a mutat la Beiuș, în Bihor, și a început colaborarea cu ONG-ul Habitat for Humanity România, ca fundraiser, un mediu profesional care a contribuit la formarea și cariera lui, după cum descrie acele timpuri. 
Înainte de a fi primar, a fost prefect, apreciind, și atunci, și acum, încrederea pe care i-a acordat-o Nicolae Ciucă. „Mulți din jurul dlui Ciucă îi spuneau că sunt un circar, că nu așa se câștigă alegerile și că sunt cel mai slab om politic pe care îl are PNL și că nu TikTok-ul este cel care va face diferența, eu fiind printre primii oameni politici care au experimentat TikTok-ul”. 
În 2024, a câștigat alegerile nefiind creditat cu prea multe șanse. Povestește că a realizat un clip de susținere cu președintele CJ Bihor, Ilie Bolojan, pentru care are toată admirația pentru ceea ce a făcut în Oradea. Nu i-a acordat nicio șansă, dar i-ar fi spus că își scoate pălăria dacă va reuși. De Mezzo a reușit, Bolojan și-a scos pălăria. 
 

Lucruri mici, dar importante


A început primul mandat împărțind proiectele în „imediate și pe termen lung”. “Oamenii, în general, au nevoi simple. O bancă la scară, un loc de joacă, un spațiu verde, curățenie, lucruri pe care le poți face repede. Dar în același timp, orașul ca entitate are nevoie de proiecte strategice, altfel va muri”. A găsit un oraș în care „totul este de făcut”. „Am început cu lucruri care pot părea mici pentru orașe mari care se uită la digitalizare totală sau la metrou sau la a doua centură mediană. Să ne luăm cimitirul înapoi, să ne luăm piețele înapoi, să deschidem cinematograful”. Singurul cinema din oraș, dat în administrare privată, a fost închis timp de patru ani. Dacă voiai să vezi un film la cinema ca slătinean, te duceai în Craiova. Cu o investiție de 300 de mii de lei, cinematograful a fost redeschis într-o lună și jumătate. Inițial, ține să precizeze primarul, „vechea administrație prevăzuse un buget de 30.000 de euro, la fel cum un copac îi costa 10.000 de lei, în timp ce pe noi ne costă 500 de lei sau o bancă îi costa 10.000 de lei, pe noi 1000 de lei”. A reușit, în acest prim an ca primar, să construiască 25 de locuri de joacă noi și terenuri de sport. Este sigur că în 2026 va încheia toate locurile de joacă, plus altele noi. Mai adaugă la primele realizări două baze sportive moderne și două parcări, de 80 și, respectiv, 40 de locuri.

Consideră strategia lui diferită de majoritatea edililor. „Primarii, când vin, intră în zona de centru a orașului ca să producă o schimbare vizibilă pentru tot orașul. Eu am intrat în cartiere în care nu mai fusese nimeni de 50 de ani. Și am sistematizat spațiul verde, am pus gazon, am pus irigații, am pus rulouri, am pus bănci noi la scări. Arată impecabil. Oamenii sunt extrem de mulțumiți.” În același timp, a prioritizat proiectele europene. „Când am venit în primărie am găsit doar proiecte de cabluri și senzori inutili. Un exemplu, că e haios. Pe bulevardul principal din Slatina avem senzori, pe două benzi, care detectează când vine autobuzul și fac verde pentru autobuz ca el să treacă mai repede. O chestie de bun simț, logică și corectă. Doar că Slatina nu are bandă dedicată pentru autobuz. Adică, pe o bandă sunt și mașini și autobuze și același semafor”. În Slatina astăzi, pe bulevardul principal, nu vezi cerul. „Dacă ridici ochii, sunt cabluri peste cabluri peste cabluri și asta în condițiile în care, în proiectul inițial, erau îngropate”. Nu că ar fi o consolare, dar îi spun că și Capitala țării are parte de același peisaj. 
 Vrea să transforme Slatina „dintr-un oraș modest într-unul dintre cele mai frumoase orașe din țară pe segmentul ei de populație”. A elaborat 4 proiecte europene de modernizare pentru artera principală a orașului de 3 km. 
 

Promisiunile pentru copiii Slatinei


Și-a propus ca, până la finalul mandatului, să termine de implementat cele 11 proiecte europene, în valoare totală de 40 de milioane de euro. Cu înțelegere din partea ADR Sud-Vest Oltenia, și îl nominalizează, în mod special, pe directorul interimar Cătălin Catană, au reușit să depună proiecte pentru fonduri pre-alocate. „Slatina nu depusese nimic pe fonduri pre-alocate și nu ne băteam cu nimeni, cu niciun alt oraș și, totuși, nu depusesem nimic”. 
Își dorește foarte tare să facă un aquapark pentru copiii Slatinei. E convins că, dacă nu îl face, nu mai apucă alegerile din 2028 și că va fi primul primar „omorât cu pietre de copii”. Le-a promis în campanie și subliniază că se ține de promisiuni, cu atât mai mult când e vorba de copii. Au fost primii lui susținători și, chiar dacă nu au drept de vot, îl asigurau că vor vorbi cu părinții șă îl voteze. „De asta am și insistat și mi-am dorit foarte tare să deschid cinematograful atât de repede. Accesul e gratuit pentru toată lumea”. A găsit „o licență umbrelă,, care costă 1000 de euro pe an și care acoperă o plajă largă de filme, nu cele mai noi, dar nu mai mult de un an”. Condiția: să nu faci bani din difuzare”. E de părere că, după ce a stat închis 4 ani de zile, copiii merită gratuitate măcar un an de zile. De la anul, va fi un sistem hibrid, cele noi, cu bilet, cele vechi, gratuit.

Conform statisticilor, Slatina are aproximativ 80.000 de locuitori. E o populație mai mult îmbătrânită pentru că tinerii „fug din Slatina”. Cei care absolvă o facultate nu sunt dornici să se mai întoarcă. Îl întreb dacă nu au dreptate. „Au dreptate”. Un motiv, sistemul de sănătate. Dă câteva exemple revoltătoare. O femeie de 82 de ani a murit în lift, după ce a stat 32 de minute blocată, pentru că nu a avut cine să o resusciteze. O altă femeie, diagnosticată cu colică biliară, a murit la puțin timp după ce a ieșit din spital, de infarct. Doar cât a traversat strada de la ușa spitalului.  Nici sistemul de învățământ nu e strălucit, deși aici s-a mai făcut câte ceva. „Școlile sunt într-o stare decentă, iar profesorii încearcă să facă ce pot în condițiile pe care le au”.
 

Cum își petrec slătineni timpul liber

O mare problemă o consideră petrecerea timpului liber. E o concluzie desprinsă în urma discuțiilor cu companiile de pe platforma industrială, și nu puține, cum ar fi Pirelli. Precizează imediat că toate cauciucurile de Formula 1 se fac la Slatina. Prima dată a crezut că „a înnebunit lumea” când au depistat ca problemă majoră e petrecerea timpului liber. Și totuși, la fel i-au spus și cei de la Prysmian, cel mai mare producător de fibră optică din lume, care a trecut fibra optică pe sub ocean între două continente Europa și Asia. Nu mă abțin. „Și în schimb în Slatina atârnă cablurile”. Îmi apreciază remarca. Reprezentatul Artrom, fabrica de țevi, a avut aceeași părere despre „timp liber în Slatina”. „Nu avem un club în care tinerii să meargă să asculte muzică. Locurile preferate sunt un super market non-stop în fața căruia se adună tinerii și vorbesc. Și vară și iarnă. În piața gării unde sunt câteva bănci într-un rond”. 
Și-a făcut un obiectiv din a-i întoarce acasă pe tineri. „Stăteam de vorbă cu o doamnă care îmi spunea cu mândrie că fiica ei lucrează la București și nu se mai întoarce acasă. Exact asta vreau să schimb. O comunitate sănătoasă este aceea în care familia este unită, puternică și împreună”. 
 

Calitatea vieții - o vulnerabilitate. Copiii - cea mai mare bogăție.

Despre locurile de muncă spune că nu sunt o problemă și că platforma industrială oferă multe oportunități, angajând oameni și din zone limitrofe. „În Slatina, dacă cineva își dorește să muncească, găsește de muncă”. Consideră că e un oraș bogat din punct de vedere al veniturilor. Și adaugă că mai are o mare bogăție: copiii. „Este un oraș conservator, din fericire, pentru că părinții sunt mai atenți la educația copiilor, sunt mai atenți la a investi în copiii lor resursele personale. De asta am un regret că noi creștem forța de muncă a altor orașe”. Face referire la o statistică locală care arată că foarte mulți dintre doctorii, procurorii, judecătorii din Slatina nu locuiesc în oraș, fac naveta de la Craiova. „Asta scade din sentimentul de apartenență la comunitate, inclusiv de responsabilitate”, este de părere. 

Cauza: calitatea vieții care e o vulnerabilitate a orașului. Ca tinerii să se întoarcă acasă, ca toți cei enumerați să renunțe la navetă e nevoie de „un ecosistem sănătos. Dacă avem profesori foarte buni și condițiile din școli sunt decente spre bune, în schimb, în 35 de ani, nu s-a construit nicio creșă. Pe locurile la grădiniță este bătaie”. Amintește de situația, întâlnită și în alte orașe, cu școli supraaglomerate, fiind cotate de top, și altele depopulate. „Avem o strategie care să echilibreze aceste situații, aceste anomalii, să nu mai fie nevoie ca părintele să vină de la 5 km, să-și facă viză de flotant la nu știu ce școală, ca să poată să-și ducă copilul acolo. O să vă dau un exemplu care este relevant pentru ce spun. Primul loc de joacă pe care l-am făcut am vrut să fie spectaculos. Și a fost. Mă duceam în fiecare seară și veneau copii cu părinți din tot orașul. Veneau de la 3 - 4 km distanță. Așa vor fi în fiecare cartier ca să nu mai fie nevoie să vii la un loc de joacă, de la 4 km”. 

Un alt proiect e să creeze micro centre civice. Slatina e un oraș mic, cu 4 - 5 cartiere mari. „Dacă în fiecare dintre aceste cartiere noi facem spații verzi, parcuri, baze de sport, locuri de joacă, vom ridica nivelul calității educaționale în fiecare școală, oamenii se vor simți fericiți în universul lor. Nu va mai fi nevoie să meargă în alte locuri pentru orice altceva. Ceea ce va lua presiunea asupra traficului”. 
 

Stat eșuat 


Crede că parteneriatele public-privat nu funcționează, în mod real, și una dintre cauze e legislația. „Klaus Iohannis a concentrat impecabil starea României. Stat eșuat. Iar eu am constatat asta ca prefect și constat asta ca primar în fiecare zi”. Nici la nivelul învățământului tehnologic nu funcționează? îl chestionez. „Nu. Alro, de exemplu, finanțează clase de electricieni. Îi aduc în fabrici, îi învață, îi pregătesc și la final copiii pleacă în Austria. Tot electricieni, dar pleacă în Austria”. Avem o discuție mai lungă pe care numărul de pagini ale acestei reviste nu ne permite să o redăm, dar opinia, cu nuanțe de ambele părți, este că în lume există deja modele de fidelizare a tinerilor, prin credite acordate de stat. Trebuie doar să ne inspirăm din bune practici. A vrut să facă în PPP un spital, a găsit chiar și un investitor care să-l construiască cu 40-50 milioane de euro. Nu a putut pentru că în România nu există un sistem legal prin care poți să vii cu o garanție, cum e fondul de contragarantare sau de garantare pentru IMM-uri. Parlamentarii de Olt poate ar fi receptivi la modificarea legislației? spun eu. Crede că e prea devreme pentru a face el acest demers. Așteaptă să capete mai multă experiență. Acesta e și motivul pentru care „nici politică la nivel național nu mai fac atât de mult cum făceam”. Vrea să fie „primar cu precădere”.
Digitalizarea e rămasă mult în urmă într-o primărie unde „cablurile erau esența”. În prezent, sunt două proiecte europene în curs de derulare. Acum, pentru eliberarea cărții de identitate oamenii se plimbă cu chitanțele dintr-un colț în altul al orașului. Slătinenii ar merita drumuri mai puține mai ales că sunt buni plătitori de taxe și impozite. Anul trecut colectarea a fost de aproape 96%. Datorită platformei industriale, veniturile încasate asigură un buget total de aproximativ 100 de milioane de euro. 
 

Cea mai mare Cruce din lume - un proiect în derulare

 

Îi mărturisesc că nu am motive să intru în Slatina. O făceam în drum spre Timișoara, dar drumul expres a ușurat calea spre casă. E momentul oportun de a vorbi despre viitoarea Cruce, de 160 metri, pe care vrea să o ridice în Slatina și care să fie cea mai mare din lume. E convins că va fi o atracție turistică așa încât orașul va deveni o destinație pentru oameni din întreaga lume. Astăzi, e de acord că nu ai multe motive să te oprești dacă nu ai vreo treabă, cel mult să bei o bragă, să iei o înghețată de la Atletul albanez. Situată pe dealul Grădiște, vrea să fie un proiect integrat, care să ofere „o poveste, un context mai larg”. Amintește de Mănăstirea Clocociov, monument istoric, de izvoarele dacice, de Scornicești. „Avem în județul Olt cel mai cunoscut brand mondial, pe lângă Dracula, Ceaușescu. Este total neexploatat”. Are în vedere un PPP, dar e sigur că în cinci ani de la inaugurare investiția va fi „scoasă”. „Dacă vom avea 5.000 de vizitatori pe an, să zicem, care lasă în medie 250 de euro de persoană, înseamnă 1.250.000 de euro pe an. În 5 ani de zile am făcut 6 milioane de euro”. 

Îl întreb cum vrea să rămână în memoria oamenilor. Îl reamintește pe Darius Vâlcov despre care oamenii spun că „a furat, dar a și făcut”. O consolare păguboasă, unii ar spune că realistă. „Eu îmi doresc să spună oamenii despre mine că există unul care a făcut și nici n-a furat. Am spus în campanie că îmi doresc să sparg acest mit al lui a furat, dar a și făcut”. Creează un scenariu: „dacă peste patru ani m-ar contracandida cel mai bun primar al țării, vreodată, oamenii să spună bine, Jack, ești bun, dar lasă-ne cu De Mezzo, că suntem ok cu el, își face treaba bine. Asta îmi doresc să se întâmple, iar asta se va vedea dacă, în anul 2028, voi câștiga cu șapte în față. Abia atunci voi spune că mi-am făcut treaba corect și așa cum trebuie”. 

Articol publicat în Revista Ghidul Primăriilor, Ediția XVI, prima și singura revistă din România în format print și online destinată exclusiv autorităților locale.
Pentru a vizualiza online revista, click aici: https://ghidulprimariilor.ro/_revista_toamna_2025/
Pentru a comanda gratuit revista în format print, click aici: https://ghidulprimariilor.ro/ro/orders/revista