Page 796 - Ghidul Primariilor ed. a XVI-a

796 judeţul SĂLAJ
Primele obiecte din muzeu au fost chiar cele de care
se slujea bunica ei în propria-i gospodărie.
Au urmat apoi multe alte piese adunate nu doare din localitate,
ci şi din localităţile învecinate. Unele dintre exponate au fost
obţinute cu uşurintă, fiind donate sau deoarece erau considerate
de catre detinatorii lor lucruri inutile, fara nicio valoare si, prin
urmare, erau depozitate prin podurile caselor; însă, majoritatea
au fost achizitionate contra unei sume de bani, sau, nu de putine
ori, tanara povesteste ca era nevoita sa presteze anumite munci
in gospodaria fostilor proprietari ca sa poata obtine obiectele
dorite.
În prezent, importanta colectie este una foarte vastă
şi este formată din obiecte de uz gospodăresc, costume
populare aparţinând diferitelor regiuni ale ţării, icoane pe
sticlă, lăzi de zestre, obiecte de ceramică, un război de ţesut şi
multe alte piese care amintesc de frumoasa lume a satului de
odinioară.
De remarcat este faptul că proprietara muzeului, desi
aflată la vârstă la care majoritatea tinerilor îşi îndreaptă
interesele spre cu totul alte direcţii, sustine cu multă fermitate
că pasiunea si visul ei nu se opresc aici. Din cauza faptului că
obiectele adunate erau prea înghesuite, Ligia a dorit extinderea
muzeului, fapt pentru care, susţinută de către părinţii săi şi
prin intermediul Asociaţiei "Alexandra Etno-Iaz" şi a Centrului
de Cultură şi Artă Sălaj, în imediata apropiere a casei-muzeu a
fost relocată o gospodărie tradiţională ("Casa Birăiţii") construită
la începutul anilor 1900, din localitatea invecinată, Plopiş.
"Casa Birăiţii" (a primăriţei, lb.maghiară) a fost construită scăzut precum şi a condiţiilor climatice favorabile (influenţe de
de Lupou Dumitru (a Vilii), fost primar al comunei Plopis, la
începutul anilor 1900. Acesta a murit în anul 1935.
În casă au mai locuit copiii: Dumitru, Ana, Floriţa. Dumitru
Lupou avea 11 ani când a rămas fără tată. A fost crescut în
casă de mama sa şi s-a căsătorit cu Ana Moise. Casa a fost
locuită până în 2005, când a decedat Dumitru. În anul 1944, în
această casă s-a instalat comandamentul german, în jur de
şase luni, format din trei ofiteri. După război, în casă s-au perindat
mai mulţi intelectuali ce au trecut prin comună.
Această casă este locuibilă, iar în interiorul ei turiştii
pot retrăi atmosfera satului din secolul XIX. Recent, lângă
"Casa Birăiţii" a mai fost relocată încă o casă, de această dată
în stil slovăcesc, acoperită cu paie, specifică etniei slovace de
pe teritoriul comunei Plopiş, cele două case formează un adevărat
muzeu în aer liber.
Muzeul şcolii din localitatea Iaz
Muzeul a fost înfiinţat prin contribuţia cadrelor didactice
şi a elevilor de la Şcoala Gimnazială din localitatea Iaz şi este
amplasat în Centrul Cultural Iaz. Aici este expusă o frumoasă
colecţie de obiecte tradiţionale, costume populare, icoane şi
cărţi vechi, vechiul iconostas al bisericii din satul Iaz, lăzi de
zestre, lădoaie şi laviţe ţărăneşti, precum şi multe alte obiecte
de uz gospodăresc.
Rezervaţia naturală "Mlaştina de la Iaz"
Mlaştina de la Iaz este o arie naturală protejată, de
interes naţional, ce corespunde categoriei a IV-a (rezervaţie
naturală de tip faunistic, floristic, paleontologic şi peisagistic).
Aria este situată în partea vestică a judeţului Sălaj, pe
teritoriul administrativ al comunei Plopiş, la poalele nor-estice
ale Munţilor Şes, în partea de nord-vest a satului Iaz, ocupând
o suprafaţă de 10ha şi atingând o adâncime maximă de 5,1m.
Rezervaţia reprezintă o zonă cu mlaştini turbo-active,
având o însemnătate ştiinţifică deosebită deoarece adăposteşte
o serie de specii de plante şi animale rare. O astfel de specie
este şi "Roua cerului", denumită ştiinţific "Drosera rotundifolia",
o plantă carnivoră rară care înfloreşte în mlaştină. Pe lângă
această specie, în arealul rezervaţiei mai cresc specii floristice
specifice turbăriilor, în cea mai mare parte muşchi de turbă,
trestie de câmp, rogoz dar şi specii lemnoase precum salcie
aurie, răchită sau arin negru. Pe teritoriul rezervaţiei au fost
identificate mai multe specii de caleoptere, printre care una
nesemnalată în România până în prezent (Phytobius velaris) -
specie unicat în fauna ţării noastre.
În jurul mlaştinii a existat în trecut o pădure întinsă
care costituie astăzi un adevărat parc dendrologic cu specii
de arbori seculari.
Apa, cu temperaturi mai ridicate decât cele normale,
de culoare maronie-negricioasă, are proprietăţi curative
însemnate, fiind utilizată de către localnici în tratarea afecţiunilor
reumatice cu mult înainte de anul 1989, prin funcţionarea
Băilor de la Iaz.
Scopul înfiinţării acestei rezervaţii naturale a fost
acela de a proteja biodiversitatea şi de a conserva flora şi
fauna specifică acestei regiuni.
Accesul spre rezervaţie se face pe drumul naţional
(DN1H) - Şimleu Silvaniei – Nuşfalău, apoi drumul judeţean
(DJ119E) până în satul Iaz, urmând Valea Iazului (un afluent de
dreapta al Barcăului). Accesul spre arie este unul facil datorită
drumului care a fost reabilitat în totalitate.
Munţii Plopiş
Cunoscuţi pe plan local şi sub denumirea de Munţii
Şes, Munţii de Aramă sau Munţii Rez, Munţii Plopiş reprezintă
o grupă montană a Munţilor Apuseni ("peninsulele" nordice ale
Apusenilor), făcând parte din lanţul muntos al Carpaţilor
Occidentali. Altitudinea maximă se află în Vârful Măgura Mare
(918m).
Valenţele turistice ale acestei grupe montane de pe
teritoriul comunei Plopiş sunt reprezentate de peisajele
splendite pe care le oferă, atât în arealul muntos prezent, în
special, în localitatea Făgetu, precum şi în zonele depresionare
din satele Iaz şi Plopiş. Râurile Valea Mare şi Iaz, afluenţi de
dreapta ai râului Barcău determină fragmentarea accentuată
a acestei zone montane. Datorită gradului de dificultate relativ
aer vestice, temperaturi medii anuale de 8°C, iarna sunt între -
2 şi -4° C, vara 16-19°C, precipitaţii de 700-900 mm/an), activităţile
turistice pot fi practicate pe tot parcursul anului. Aceste activităţi
se referă, în principal, la plimbări în aer liber, excursii şi
drumeţii în Munţii Plopiş, parcurgerea unor trasee turistice
stabilite. Zona montană prezentă pe teritoriul comunei Plopiş
oferă, totodată, condiţii prielnice de practicare a unor sporturi
de iarnă sau activităţi cinegetice.
Cascadele de pe Valea Iazului
Biserica ortodoxă din localitatea Plopiş
Acest lăcaş a fost construit în jurul anului 1881, datorită
contribuţiei locuitorilor din satul Plopiş. Elementele arhitecturale
se referă la: iconostas din zid cu pictură în frescă, tavan pictat,
fară boltă, construcţie în formă de navă.
Biserica ortodoxă din localitatea Iaz
Biserica a fost construită în anul 1922, în apropierea
fostei biserici din lemn, aflată la acea dată într-o stare avansată
de degradare. Are ca şi elemente decorative pictura în frescă,
iconostas din lemn cu icoane pictate.
În imediata apropiere a bisericii, funcţionează o
casă de tip familial care adăposteşte 13 copii proveniţi din
familii defavorizate, precum şi un centru de zi care oferă zilnic
câte o masă unui număr de 16 copii, de asemenea cu o situaţie
precară.
Biserica romano-catolică din localitatea Făgetu
În anul 1891, datorită cardinalului Dr. Schlauch Lőrinc,
a fost înfiinţată parohia din localitatea Făgetu, iar în anul 1984,
începe construcţia bisericii Sf. Rege Ştefan. Pe lângă biserică
şi parohie mai funcţionează o Casă de Caritate care serveşte
ca punct sanitar de prim ajutor şi adăpost pentru oameni
vârstnici şi copii orfani.
Biserica greco-catolică din localitatea Iaz
Biserica greco-catolică din localitatea Plopiş
Evenimente:
- Hramul bisericii ortodoxe şi bisericii greco-catolice
din localitatea Plopiş - Acest eveniment are loc în fiecare an,
pe data de 15 August, atunci când creştinii ortodocşi şi cei
greco-catolici sărbătoresc Adormirea Maicii Domnului. Cunoscută
pe plan local ca "Sfântă Mărie Mare", această sărbătoare este
un bun prilej de reunire a fiilor satului, un moment de petrecere
şi voie bună, în care centrul comunei devine neîncăpător.
- Hramul bisericii ortodoxe şi bisericii greco-catolice
din localitaea Iaz - Biserica ortodoxă şi cea greco-catolică din
satul Iaz poartă hramul Naşterii Maicii Domului, sărbătorit
anual, pe data de 8 Septembrie, evenimentul fiind cunoscut şi
sub denumirea de Sfântă Mărie Mică.