Page 734 - Ghidul Primariilor ed. a XVI-a

734 judeţul PRAHOVA
Proiecte de investiţii:
Ploieşti West Park - 220 ha - parc logistic - în curs de
execuţie
Ecomaster - parc ecologic industrial
Balastiere - Lafarge, Pragosa, Pontiac, Apolodor, Zalex,
Grand, Nordic Stone
Investiţie firma "Lufkin" - al III-lea producător de utilaj
petrolier din statul Texas - S.U.A.
Firma "Toro" - unul dintre cei mai mari producători
mondiali de instalaţii pentru irigaţii şi material pentru întreţinerea păduri necălcate de picior de om. Documentele vechi vorbesc
parcurilor, grădinilor şi zonelor sportive, din statul Indiana -
S.U.A.
Bază sportivă complexă în satul Ariceştii Rahtivani
Sală de sport multifuncţională în satul Nedelea, comuna
Ariceştii Rahtivani
PRIMĂRIA ORAŞULUI AZUGA
Adresă: Independenţei, nr. 10/A
Cod poştal: 105100
Telefon: 0244-326300; Fax: 0244-326330;
Adresa de e-mail: primariaazuga@yahoo.com
URL: www.primariaazuga.ro
Persoane din primarie:
Primar: Barbu Ciprian-George
Viceprimar: Petre Adrian
Secretar: Lazăr Alina-Georgiana
Contabil: Cîrstea Ileana Minodora
Administrator public: Arieşan Mircea
Suprafaţa: 8304 ha; Intravilan: 266,30 ha; Populaţia: 5213;
Grădiniţe: 1; Şcoli: 1; Licee: 1;
Aşezarea geografică:
Situată în partea de nord a judeţului Prahova, la
confluenţa râului Prahova cu pârâul Azuga, localitatea Azuga
este o aşezare urbană, având coordonatele de identificare
45°37’ latitudine nordică şi 25°33’ longitudine estică.
Poziţia şi accesibilitatea sunt avantaje pentru oraşul
Azuga, acesta fiind situat pe cea mai circulată vale transcarpatică
a României - Valea Prahovei - respectiv DN 1 E60 şi magistrala
feroviară dublă, electrificată Bucureşti - Braşov, la cca 135 km
faţă de Bucureşti şi 36 km faţă de Braşov. Se învecinează la
nord cu jud. Braşov, la sud - vest cu oraşul Buşteni, iar la sud -
est se află comuna Valea Doftanei.
Istoric
Valea Prahovei a fost dintotdeauna o permanentă
cale de legătură între locuitorii vechii Dacii şi mai târziu între
romanii de pe ambii versanţi ai Carpaţilor. Ea a fost locuită din
cele mai îndepărtate timpuri de oamenii care au găsit aici locuri
favorabile traiului lor şi animalelor.
Iniţial a funcţionat ca han, fiind descris de Nestor Urechea
în lucrarea sa "Drumul Braşovului" şi de Nicolae Iorga în "Scrisori
de negustori". Un document vechi din 1815 menţionează hanul
Căciula Mare. Această aşezare s-a extins treptat datorită unei
intense vieţi pastorale.
Hanul "Intre Prahove", după cum spune tradiţia orală,
a fost construit pe la jumătatea veacului al XVIII - lea, în Azuga
la poala Clăbucetului Taurului, în dreptul Şcolii Generale de
azi, în apropierea locului unde se varsă pârâul Azuga în râul
Prahova. Locul unde era situat I-a conferit şi numele, fiindcă,
pe vremuri, ambele râuri au fost socotite izvoare ale Prahovei.
În preajma hanului, la nord şi la sud, la răsărit şi la
apus nu se găsea nici o locuinţă omenească, la începuturi. Abia
în primii ani ai secolului al XVIII -lea apăruseră, ici - colo, câteva produceau un ciment alb de calitate superioară.
gospodării răzleţe, cum a fost a ciobanului George Zangor.
Se pare că meşterii care au înălţat hanul au avut un
model în Slonul de Piatră. Ei au muncit mult, făcând aici un
han tot atât de mare, cel puţin în ceea ce priveşte numărul
încăperilor. Sopronul, cosarul pentru fân şi celelalte dependinţe
erau dispuse în jurul clădirii principale înlocuind zidul de
piatră, astfel încât, prin înfăţişarea lui exterioară, Hanul "Intre
Prahove" era diferit de celelalte hanuri din Vale Superioară a
Prahovei.
Primul locuitor care s-a statornicit în Azuga a fost
Gheorghe Zangor, care avea 500 de oi şi şi-a construit primul
casa în anul 1800. Casa lui Zangor a fost o locuinţă simplă,
ţărănească şi nu prea mare. ]nainte de aceasta casă mai exista
un han vechi, care după unele afirmaţii s-ar fi construit între
anii 1720-1725, care a fost ars în mai multe rânduri de turci.
Acest han se află în locul unde este astăzi Biserica Ortodoxă.
Casa lui Gheorghe Zangor a fost construită pe malul
drept al Văii Azuga, iar lângă ea s-a construit mai târziu casa
Blebea, care îmbina toate liniile de arhitectură românească.
În timpurile vechi, aceste ţinuturi erau acoperite de
despre aceste locuri, ca de nişte pustietăţi lipsite cu totul de
populaţie. Primii locuitori au fost păstorii de vite.
Prin mărimea şi linia lor arhitecturală, hanurile prahovene
au fost la acea vreme o însemnată zestre edilitar - urbanistică
a Târgurilor Ploieşti şi Câmpina, în timp ce altele, cele din
Breaza de Sus, Sinaia, Buşteni, Azuga au constituit o atracţie
deosebită pentru călători, fiind multă vreme singurele aşezări
stabile din Valea de Sus a Prahovei.
În anul 1884, Predeal, Azuga, Buşteni şi Poiana Ţapului
s-au dezlipit de Sinaia pentru a forma împreună o nouă comună
sub numele de Predeal, care se întindea până la apa Peleşului.
În 21 aprilie 1889, reşedinţa Primăriei s-a strămutat de
la Predeal la Azuga, într-un local ridicat pe un teren pus la
dispoziţie de Măria Sa Regele Carol I, proprietarul moşiei,
apărând astfel şi avantaje atât din punct de vedere administrativ
cât şi pentru populaţie, prin faptul că reşedinţa era la centru.
"Primele începuturi de industrie în Azuga, atunci cătun
aparţinând de comuna Predeal, datează din anul 1830 prin
înfiinţarea de către Aslan, venit de la Rucăr, a unei Fabrici de
Sticlă - "Glăjeria lui Aslan". După ce a lucrat 2 ani la montarea
ei, aducând sticlari din Bohemia, cărora le-a făcut vreo 30
barăci din lemn pentru locuit şi după ce a adunat multă materie
primă, nisip de siliciu, lut pentru oale de topit furnizat de râşnoveni,
pe care îl plătea cu "sare de Telega", a produs sticlă suflată,
sticlă colorată şi geamuri. A închis-o în scurt timp, din motive
necunoscute nouă, părăsind toate investiţiile sale, care s-au
ruinat fiind rămase fără stăpân".
În decursul anului 1879 s-a construit Fabrica de sticlă,
proprietatea d-lui S. Grunfeld, situată între Văile Prahoviţa şi
Azuga, în faţa liniei ferate. Fabrica avea 250 de lucrători, în
mare parte din Bohemia, iar produsele erau foarte căutate pe
pieţele româneşti.
În 1882, Matei Mocanu a înfiinţat Fabrica de Caşcaval.
Caşcavalul se fabrica în lunile mai şi iunie iar de la Sfântul
Petru până la Sfânta Maria Mare se făcea brânza. De atunci
până la plecarea oilor în munţi se făcea "lapte de putină" sau
"lapte gros".
Fabrica de Var hidraulic, a fost înfiinţată în 1885, pe
Muntele Urechea, pe proprietatea familiei Blebea, de către
francezul Leboeuf. După doi ani a trecut în posesia firmei
Taranget şi Renard, iar în anul 1893 în cea a firmei Renard & Co.
Varul era de o calitate bună, obţinând medalia de argint la
Expoziţia Universală de la Paris din 1889.
Fabrica de Ciment a inginerului Erler, a fost înfiinţată
în anul 1885, pe moşia Sorica. În 1888, ing. Erler a înfiinţat pe
Valea Seacă o nouă instalaţie analogă iar în 1892, a construit
la Piatra Arsă un cuptor sistematic pentru var alb şi toate
aceste instalaţii moderne erau în deplină funcţiune, în timp ce
Fabrica de Postav, înfiinţată în anul 1887 de firma Rheim,
Scheeser & Co, se afla la locul unde Muntele Sorica se scaldă
în apa Azugii, pe un platou frumos, umbrit de o pădure deasă
cu arbori înalţi. Tot în 1887, Carol Scheeser a construit Fabrica
de salam, care funcţiona regulat cu cinci maşini speciale şi
producea salam şi tot felul de "afumate şi cârnăţărie".
Fabrica de Cherestea de la Malul Ursului ( 1888 )
înfiinţată de Schender, producea la acea vreme 3000 mc
cherestea de brad şi molid pentru construcţii. Pentru exploatarea
pădurilor din Munţii Susaiului, Ritivoiu şi Fata Găvanei, Fraţii
Carol şi Samuel Schiel din Buşteni, înfiinţaseră la poalele
Susaiului dinspre Ritivoiu, lângă Valea Azugii, o fabrică sistematică
de cherestea şi chibrituri sub conducerea ing. C. Ganzert.