Page 524 - Ghidul Primariilor ed. a XVI-a

524 judeţul HUNEDOARA
Privită în ansamblu, biserica prezintă caracteristicile
fazei de trecere de la romanic la gotic, fază care, în arhitectura
transilvăneană, s-a consumat în cea de-a doua jumătate a
secolului al XIII-lea.
3. Castelul Kendeffy se află în localitatea Sîntămăria-
Orlea din judeţul Hunedoara. A fost construit de către familia
Kendeffy în 1782, o familie de nobili foarte bogaţi la acea
vreme, care aveau nevoie de o reşedinţă în Ţara Haţegului.
Edificiul a fost naţionalizat în 1946 de către comunişti, iar din
anul 1982 castelul a fost preluat de către Administraţia judeţeană
Hunedoara şi transformat în hotel.
Familia Kendeffy era de origine cumană, prima
atestare documentară a acesteia datând din anul 1236. Ioan,
fiul lui Kende din Râu de Mori, a fost scutit de orice serviciu
cnezial de voievodul transilvanean în anul 1406, iar în 1415 a
avut deja privilegiu nobiliar. Regele Sigismund dăruieşte
susnumitului Ioan, blazon familial. Ioan a avut doi fii, astfel
familia s-a despărţit în două ramuri, cea de Kendeffy şi cea de
Kenderessy. Ambii fraţi au primit drept de paloş de la regele
Matia Corvinul.
Ridicarea pe plan politic şi economic a familiei a fost
posibilă mai ales prin căsătorii, efectuate cu membrii familiilor
de nobili înalţi, în acest mod familia Kendeffy a procurat moşii
întinse în partea de sud a comitatului Hunedoara, în regiunea
Haţegului. Familia a deţinut trei reşedinţe impunătoare în zonă,
printer care si castelul din Sîntămăria-Orlea care a avut mai
multe faze de construcţie.
Prima dovadă scrisă a construcţiilor efectuate la
Sintămăria-Orlea este un contract din anul 1777, referitor la
construirea edificiului. La această fază de construcţie se
referă şi placa comemorativă plasată deasupra intrării principale,
care marchează data de 1782.
Castelul Kendeffy se află aproape de centrul
localităţii, se înalţă deasupra drumului care leagă satele Râu
de Mori şi Sîntămăria-Orlea. Clădirea are un plan aproape
dreptunghiular şi este compusă din trei unităţi, şi atrage
atenţia asupra sa mai ales datorită turnului său monumental.
Castelul plasat pe o înălţime delimitată printr-un parapet
construit din piatră şi cărămidă, şi accesibil prin două rampe,
are un aspect predominant neogotic, prin următoarele
elemente arhitecturale: turnul, balustrada cu crenel, fiale,
ferestre în arc frânt, balconul mic, şi datorită compoziţiei sale
asimetrice.
Mobilierul vechi al castelului a dispărut aproape în
totalitate. Bazându-ne pe inventarele scrise şi pe puţinele
fotografii din epocă, putem spune că la sfârşitul secolului al
XIX-lea au dominat piesele de mobilier sculptate din stejar, iar
în încăperile cu funcţie reprezentativă (cum era sufrageria şi
sala de fumat), pe lângă mobilierul pretenţios, erau expuse şi o
serie de obiecte de artă, cărţi, arme, trofee de vânat. Folosind
blazoane şi scuturi pictate, interioarele au încercat să evoce
evul mediu, această tendinţă alăturându-se organic modului
romantic în care au fost concepute faţadele clădirii.
4. Situl fosilifer cu dinozauri Sînpetru este o arie
protejată de interes naţional (rezervaţie naturală, de tip
paleontologic), inclusă în Geoparcul Dinozaurilor "Ţara Haţegului". acces care venea dinspre orasul Haţeg. Spre sud-est de
Cu o suprafaţă de 5,0 ha, situată în bazinul Depresiunii
Haţeg, pe teritoriul satului Sînpetru comuna Sîntămăria-Orlea,
paleofauna reptiliană de la Sînpetru este reprezentată de
specii de dinozauri, crocodili, broaşte ţestoase.
În urma cu mai bine de 65 de milioane de ani Ţara
Haţegului era o insulă tropicală în mijlocul oceanului Tethys,
populată de dinozauri. Urmele lor, descoperite la Sînpetru sş în
împrejurimi, constituie un patrimoniu geologic foarte important.
"Dinozaurii pitici" gasiti aici sunt unici în lume. Ei au trăit cu
puţin înainte de dispariţia totală a dinozaurilor, la sfârşitul
cretacicului, după ce dominaseră lumea mai bine de 160 de
milioane de ani.
Exceptionalul depozit fosilifer a fost descoperit la
începutul secolului XX de Frantz Nopcsa şi este studiat astăzi
de numeroşi oameni de ştiinţă din România şi din străinătate,
în special din SUA. Un rol deosebit de important l-au avut
cercetările prof. dr. Dan Grigorescu, de la Universitatea din
Bucureşti.
El este iniţiatorul şi susţinătorul unui ambiţios proiect de
realizare a Geoparcului Dinozaurilor. Acesta va constitui o arie
protejată cu organizare şi scopuri similare Parcurilor Naturale.
Proiectul a fost lansat la UNESCO în 2 februarie 1999.
Obiectivele lui sunt de a proteja "moştenirea" excepţională pe
care o constituie depozitul fosilifer şi de a stimula dezvoltarea
socio-economică a zonei. Geoparcul va acoperi teritoriul a 11
localităţi (aproximativ 1.200 km pătraţi), cu o populaţie de peste
50.000 de locuitori şi va avea propria sa structură şi regulament,
în conformitate cu legislaţia României. Toate comunităţile
implicate îşi vor adapta planurile de dezvoltare la strategia de
realizare şi funcţionare a geoparcului.
5. Geoparcul Dinozaurilor "Ţara Haţegului"
Geoparcul dinozaurilor Ţara Haţegului este o arie
protejată de interes naţional, declarată astfel prin HG 2151/2004.
Din anul 2005 geoparcul a fost acceptat în Reţeaua Europeană
a Geoparcurilor şi în Reţeaua Globală (sub egida UNESCO). Din
anul 2007 are în interiorul său o suprafaţă de 2.3940 ha, protejată
sub denumirea de "Situl Strei-Haţeg", ca propunere de sit
pentru reţeaua ecologică europeană NATURA 2000, în vederea
conservării habitatelor naturale şi a speciilor de plante şi animale
sălbatice de interes comunitar.
Această arie naturală protejată are un statut special,
datorită gradului ridicat de locuire şi scopul său este de a
asigura protecţia patrimoniului natural şi cultural al Ţării Haţegului.
Geoparcul cuprinde elemente de interes geologic deosebit
alături de elemente de interes ecologic, arheologic, istoric şi
cultural. Factorul cheie care personalizează acest teritoriu
este reprezentat de siturile cu resturi de dinozauri de vârstă
Cretacic Superior.
Dinozaurii pitici din Depresiunea Haţeg sunt unici în
lume, importanţa ştiinţifică şi atractivitatea lor fiind sporită prin
descoperirile de cuiburi cu ouă şi embrioni de dinozauri, ale
unor mamifere contemporane dinozaurilor şi a unei reptile
zburătoare (Hatzegopteryx), din grupul pterosaurilor.
În cadrul geoparcului sunt incluse şi următoarele
rezervaţii naturale: Paleofauna reptiliană Tuştea, Locul fosilifer
cu dinozauri Sinpetru, Mlaştina de la Peşteana, Calcarele de la
Faţa Fetii, Vârful Poieni, Pădurea Slivuţ, Fânaţele cu Narcise
de la Nucşoara, Fânaţele Pui.
6. Cetatea Hategului
Subcetate (Haţeg, comuna Sîntămăria-Orlea, judeţul
Hunedoara). Fortificaţie amenajată pe un pinten de deal (Orlea,
490 m) de la confluenţa râurilor Galbena, Râu Mare şi Strei, în
pădurile de deasupra satului. Componenta principală a cetăţii
a fost un donjon cu bază hexagonală (latura = 6,20-6,30 m, cu
gr de circa 3 m), din care s-a mai conservat un singur colţ, din
nord-est (h dinspre incintă 6,25 m, înspre şanţ, 10,75 m),
sprijinit de un fel de contrafort ori pinten (pierdut la 4,75 m în
elevaţie), cu o formă originară greu de intuit. A fost clădit cu
piatră locală, multă piatră şi cărămidă romană spoliată, şi cu
var rezultat din topirea unor bucăţi de marmură. S-au folosit
tiranţi cu secţiunea de 0,25 m. Spre sud există un mic platou
elipsoidal, de circa 200 m2, înconjurat de o incintă de piatră,
posibil ridicată doar în sec. al XV-lea, urmat de un şanţ în
formă de potcoavă, neînchis doar în vest, unde terenul este
prăpăstios. Lungimea şanţului este de 185 m, deschiderea de
14-18 m, iar fundul este albiat, umplut cu multă dărâmătură, la
lăţimea de 2 m. De la coama dealului la fundul şanţului există o
diferenţă de nivel de 3 m. Este posibil ca un pod să fi fost
instalat pe latura nordică, acolo unde se termina drumul de
donjon a funcţionat şi o cisternă cu Ø exterior de 5 m, ghizd
ridicat din cărămizi romane şi puţ de colectare a apei amenajat
într-un strat de lut galben (gr = 1,30 m), căptuşit cu piatră de
râu. Pe suprafaţa cetăţii s-au înregistrat urmele unor clădiri de
lemn şi pavaje. Ceramica ocupă locul principal între materiale,
cantitativ, dar există şi arme (vârf de lance, cuţite de luptă,
vârfuri de săgeţi şi arbaletă), echipament militar (potcoave,
scăriţă de şa), feronerie de construcţie (cuie, lacăte), urme de
vase metalice (bronz şi fier).
În perspectiva valorică actuală, cetatea Haţegului a
fost un monument cu hotărâtoare implicaţii în istoria locală
hunedoreană şi în cea generală, românească.