Page 259 - Ghidul Primariilor ed. a XVI-a
P. 259
judeţul BUZĂU 259
Se învecinează cu oraşul Nehoiu în nord, cu localităţile Colţi, Pe teritoriul localităţii Valea Viei, între 1986 şi 1987 au
Bozioru şi Cozieni în nord, nord-est, cu localitatea Pănătău în fost efectuate cercetări de suprafaţă şi sondari prin care s-au
est, sud-est, cu localitatea Cislău în sud, cu localităţile Calvini identificat situri arheologice din diferite epoci. Pe versantul
şi Cătina în sud-vest şi vest şi cu localitatea Chiojdu în nord-vest. estic al dealului situat în partea de nord-est a localităţii,
anterior efectuării sondărilor a fost distrus un mormânt,
Oraşul este situat în Depresiunea Pătârlagele din probabil de inhumaţie, care conţinea, în inventarul său, un
Subcarpaţii de Curbură, pe cursul râului Buzău, la o altitudine pumnal şi un vas. În aceeaşi zonă a mai fost distrus un
de circa 400 de metri, relieful dominant fiind cel de dealuri. mormânt care a putut fi cercetat numai parţial. Acesta era de
incineraţie, cu resturile scheletului depuse într-o urnă şi
Oraşul este străbătut de Drumul Naţional 10, Buzău - acoperite cu o strachină cu marginea arcuită spre exterior.
Braşov. De asemenea, gara Pătârlagele se află pe calea ferată Aici s-au mai găsit câteva vârfuri de săgeţi de bronz în trei
Buzău - Nehoiaşu, deschisă în 1908 şi leagă oraşul Pătârlagele muchii, descoperite printre oasele calcinate. Ambele morminte
de municipiul Buzău (distanţa pe calea ferată este de 59 de km aparţin unui orizont de înmormântări care datează de la finele
de municipiul Buzău). Pe DN 10, circulă şi mijloace rutiere de epocii "Hallstatt" şi începutul celei de a doua epocii a fierului.
transport în comun ce leagă Pătârlagele de Buzău şi Braşov,
precum şi autocare ce efectuează curse Bucureşti - Ploieşti - Pe platoul de pe Vârful Stânii, situat în partea de sud-
Vălenii de Munte - Cislău - Pătârlagele - Nehoiu. est a satului au fost cercetate urme de locuire deteriorate de
lucrări agricole. Cele mai vechi materiale recoltate sunt vase
Scurt istoric: mici, decorate cu fineţe, vase mari sau străchini cu urme de
Prima atestare documentară a localităţii Pătârlagele decor din eneolitic - Cucuteni. S-au descoperit şi materiale
datează din 1573, dar se pare că localitatea există încă înainte mai recente - vase cu linii de incizie şi alveole - din perioada
de întemeierea Ţării Româneşti. Una dintre teoriile privind de început a epocii bronzului.
denumirea localităţii relevă faptul că toponimul vine de la
onomasticul PĂTRU (în forma germană PETER) şi "lager" sau Pe teritoriul fostei comune Pătârlagele există şi
"lak", ambele însemnând "sălaşul lui PĂTRU". Originea germană ruinele unor fortificaţii denumite "Căţeaua", care sunt de fapt
a numelui Pătârlagele poate fi pusă pe seama prezenţei întăriri pentru apărare ce datează din perioada migraţiei
cavalerilor teutoni (care au trecut Munţii Carpaţi dinspre Ţara popoarelor, fapt care atestă că pe aceste meleaguri viaţa a
Bârsei), în această zonă în perioada 1211-1225 cu ocazia continuat neîntrerupt. Sub aspect administrativ teritorial,
războaielor purtate cu cumanii. Cavalerii teutoni se pare că au Pătârlagele a făcut parte din judeţul Saac, după cum se
avut aici o tabără. Astfel numele ar proveni de la numele Peter menţionează prima dată într-un document din data de 17
(Petru) şi lager (tabără, loc de popas). De asemenea, se mai septembrie 1543. Acest judeţ făcea legătura cu Transilvania
spune că primul om care s-a oprit în acestă zonă şi şi-a construit prin cele două cursuri de apă - râul Buzău şi râul Teleajăn - şi
un adăpost se numea "Pătârlăgeanu", iar de aici şi denumirea era situat între Prahova şi Buzău, dar mai mare şi mai
oraşului. Altă variantă este aceea că Pătârlagele ar proveni de însemnat decât ele. Începând cu data de 1 ianuarie 1845, în
fapt de la cuvintele "Pe târlă aci". urma noii organizări administrative, judeţul Saac a fost
De aici s-a ajuns la denumirea Pătârlaci, iar în timp desfiinţat, comuna Pătârlagele intrând după noua împărţire
prin transmitere orală s-a ajuns la varianta din zilele noastre - teritorială în componenţa judeţului Buzău. Iniţial localitatea
Pătârlagele. Pătârlagele avea în componenţă Pătârlagele de Sus şi
Primele urme de viaţă materială din Subcarpaţii Pătârlagele de Jos şi făcea parte din plaiul "Despre Buzău".
Buzăului datează din neolitic (Bălăneşti - comuna Cozieni,
Aldeni - comuna Cernăteşti). Cele mai vechi urme de viaţă în După noua organizare administrativă, comuna
zonă datează din epoca a II–a a fierului şi au fost descoperite Pătârlagele avea o suprafaţă de 5.205 ha, din care 1.340 ha -
la Valea Lupului - sat component al oraşului Pătârlagele. arabil, 358 ha de pădure, 1.703 ha de fâneţe, 640 ha de izlaz,
Dovezile adunate de-a lungul timpului arată că în 180 ha de livezi, 10 ha de vie şi 946 ha "teren sterp".
această zonă a existat un străvechi spaţiu, populat încă din
perioada comunei primitive, mai precis din paleoliticul superior. Populaţia comunei se cifra, în acea perioadă, la
Toate izvoarele istorice o demonstrează: atât uneltele, cât şi aproximativ 2.020 persoane, din care 24 de locuitori erau
ceramica descoperite atestă o viaţă economică şi rituală străini: doi greci, doi evrei şi 20 de austro-ungari. La vremea
activă. Este vorba despre unelte confecţionate din silex şi respectivă, comuna Pătârlagele se întindea din partea de nord
metal, dar şi un număr mare de obiecte de ceramică. Civilizaţie începând cu râul Buzău, mai apoi pe culmea Muntele Malu
în această zonă se pare că a existat şi în epoca romană, urme Alb, pe hotarul moşiei Lupenilor, până la vârful Pătârlagi, la
ale culturii geto-dacice cu influenţe greceşti şi romane fiind vest izvorul Fundăturile până la Valea Muşcelului, pe culmea
descoperite la Valea Muscelului şi Gornet. Există mărturii care dealurilor Balosinu, Cătina, Bâşcenii de Sus, culmea Măgurei,
atestă prezenţa carpilor pe aceste meleaguri, cunoscuţi ca iar la est hotarul urca până la gura Văii Lupului, cuprinzând
fiind civilizaţi şi cu o viaţă economică destul de bine dezvoltată. aproape tot teritoriul culmii Muşcelului. Proprietăţile cele mai
La Valea Viei s-au descoperit obiecte din epoca neolitică (cultura importante erau ale cetelor de moşneni şi erau cunoscute sub
Cucuteni), iar la Sibiciu de Sus - vestigii din epoca bronzului, denumirea de Lereleasa, Sibiceanca şi Sfoara de peste gârlă.
prima epocă a fierului, a doua epocă a fierului, sec. II d. Hr.,
sec. VI – VIII d. Hr. Prima atestare documentară a satului Gornet datează
La Sibiciu de Sus, în punctul Burduşoaia, aflat pe din 1515, iar în anul 1523 este atestat satul Poieni. Cam aceeaşi
terasa superioară a pârâului Sibiciu, aproape de confluenţa vechime au şi celelalte sate aparţinătoare actualului oraş
acestuia cu râul Buzău a fost descoperită, în anul 1986, o Pătârlagele. Despre satul Mărunţişu se ştie că datează din
aşezare de locuiri succesive din mai multe epoci. Cea mai secolul XVI şi că aici era centrul de strângere a birului către
veche etapă de locuire din acest punct, reprezentată prin turci. Numele se pare că se trage de la faptul că aici exista o
descoperiri de materiale ceramice, unelte din silex, un cuţit de bancă unde se puteau schimba bani mărunţi. De asemenea,
piatră, un tipar de piatră pentru turnat topoare sau dălţi, aparţine localitatea Sibiciul de Sus este menţionată într-un pergament
perioadei timpurii a epocii bronzului. din data de 14 mai 1666.
Următoarei etape de locuire, prima epocă a fierului, îi
aparţin bordeie şi materiale ceramice şi decor canelat. Cele Prin legea 203 din 2004 comuna Pătrâgele fost declarat
mai consistente urme de locuire aparţin epocii "La Tene", fiind oraş.
cercetate mai multe locuinţe de suprafaţă şi bordeie. Pe platoul Activităţi specifice zonei:
Podului Viei, aflat în apropierea dealului Burduşoaia, ca şi pe
coasta de sud-est a aceluiaşi deal au fost culese de la suprafaţă Turism
alte materiale ceramice, care au fost atribuite epocii timpurii a Agricultură
bronzului. Între descoperirile de la Sibiciu de Sus se remarcă o Pomicultură
ceaşcă de formă bitronconică din pastă grosieră de culoare Industria panificaţiei
cenuşie cu toartă inelară datată din sec. II d. Hr. Comerţ
Industrie uşoară
Industrie de exploatare şi prelucrare primară a lemnului
Servicii către populaţie
