1. Primul interviu psihiatric:

• informații generale;
• istoricul medical până în prezent;
• istoricul psihologic;
• integrarea socială a pacientului.

2. Examinarea somatică.

3. Integrarea în diagnostic a evaluării probelor paraclinice.

4. Stabilirea unui diagnostic de evaluare imediată.

5. Stabilirea liniilor de tratament pentru simptomele țintă.

6. Raportul psihiatric scris cu:

• istoricul psihiatric și evaluarea statusului mintal;
• aparența (mimică, postură, haine);
• activitate psihomotorie;
• vorbire;
• atitudinea versus examinator si dispoziție;
• expresia emoțională, adaptarea lor la situație;
• tulburări în percepția realității;
• tulburări în conținutul gândirii;
• senzorium și conștiență – orientare, atenție, memorie;
• insight;
• conștientizarea bolii, reabilitare.
• NOTĂ: Fiecărui punct îi corespund teste scurte pe care psihiatrul le aplică pentru a evalua corect funcția psihica respectivă.

7. Evaluări psihologice și consult psihologic ulterior, indicații terapeutice.

8. Reevaluarea diagnosticului la 72 de ore și săptămânal până la externare.

9. Psihoterapie administrată de medic prin ședințe zilnice strict necesare pacientului:

• cognitiv comportamental (pacientul trebuie să își înteleagă boala și atitudinea de maladaptare);
• terapie de suport și conseil;
• terapie de cuplu;
• consiliere – pentru a obține complianta pacientului la tratament în vederea recuperării lui;
• interviu preliminar pentru indicația de trimitere la psihoterapia de grup.

10. Teste psihologice obligatorii pentru medic, aplicate în vederea corectitudinii diagnosticului:

• severitatea la stresorii psihosociali: scala de  adulți, copii, adolescenți;
• teste simple de concentrare și memorare;
• teste de judecată, abstractizare;
• teste de detectare a afaziei;
• scala de funcționare globală – strict necesară.