PRIMĂRIA DÂMBOVICIOARA

Comuna Dîmbovicioara, aflată la graniţa cu Brasovul, este - pentru cine caută peisaje pitorești - locul ideal pentru petrecerea unei vacanţe rustice mai ales că zona este una impresionantă. Localitatea a fost atestată documentar pentru prima dată în 1579, în timpul domnitorului muntean Mihnea Turcitul. Hrisovul emis de cancelaria domnească menționează localitatea în calitate de sat aparţinând comunei Rucăr si consemnează o judecată mai veche, din timpul domniei lui Mircea Ciobanu (1545-1558), împotriva lui "Drăghici din Dâmbovicioara" care ocupase terenuri în mai multe sate. În 1928 localitatea devine comună, prin desprinderea de Rucăr. Drumul Județean 730 Podul Dîmboviţei-Dîmbovicioara - Ciocanu - până la limita cu judeţul Brasov a fost modernizat, motiv pentru care turiștii pot ajunge mai ușor pe Cheile Dîmbovicioarei. Pe lângă renumitele chei, în zonă se găsesc în jur de 50 de pesteri, cea mai importantă fiind Dîmbovicioara, aflată la doar un un kilometru de satul cu acelasi nume, unică prin formele sculptate în calcar de pârâul care traversează relieful. Comuna este compusă din satele Podu Dîmboviței, Dîmbovicioara și Ciocanu. Dintre acestea, ultimele două sunt adevărate destinații turistice. Podu Dîmboviţei este unul dintre satele comunei Dîmbovicioara, consemnat încă din secolele XVI-XVII. Așezare tipic argeșeană încorsetată în depresiunea intramontană cu același nume este poarta principală prin care se face intrarea în Munții lezer-Păpușa prin Valea Dîmboviței, Munții Piatra Craiului prin Valea Dîmbovicioarei precum și în Munții Bucegi și Munții Leota prin Valea Cheii.