Mu zeul Naţional al Agriculturii prezintă:

Grapa de lemn

Spre deosebire de cre ș terea animalelor, agricultura se remarcă printr-o dinamică mai mare. Succesiunea culturilor, tehnologiile specifice fiecărei culturi, determină agricultorul să fie într-o continuă mi ș care.

Agricultura arhaică se desfă ș ura pe loturi restrânse de teren arabil ș i cu unelte care aveau un randament scăzut. Situa ț ia aceasta s-a men ț inut cam până la jumătatea Evului Mediu european.

Lemnul a rămas, o perioadă îndelungată de timp, principala materie primă în confec ț ionarea uneltelor. Pe teritoriul ț ării noastre, lemnul a fost valorificat cu mare randament. Astfel, cre ș te numărul meseria ș ilor care prelucrează lemnul, organizându-se, în perioada statelor feudale române ș ti, în adevărate bresle de me ș te ș ugari în lemn, fiecare breaslă fiind specializat ă pe anumite cerin ț e ale celor care lucrau pământul. Pentru îndemânarea şi vrednicia lor erau scuti ț i de dările către domnie, me ș terii reunindu-se chiar în adevărate sate, care erau cunoscute pentru me ș te ș ugarii ș i me ș te ș ugul lor.

Grapa de lemn este o unealtă agricolă necesară nivelării terenurilor arate. Este confecţionată din lemn de esenţă tare (sânger, corn, salcâm) şi este alcătuită din mai multe compartimente, cu câte 6-10 colţi, ascuţiţi la partea de contact cu solul. Toate compartimentele erau reunite într-un cadru de dimensiune standard – 1 m lăţime şi 1,5 m lungime. Ț ăranii care nu dispuneau de un tăvălug pentru spargerea bulgărilor de pământ rezulta ț i în urma arăturii, erau obliga ț i să facă grăparea de mai multe ori. Totuşi, randamentul grăpatului cu o unealtă realizată din lemn a însemnat un pas tehnologic important fa ț ă de grapa cu mărăcini.

Farmecul vremii când, atât la arat sau la grăpat, se foloseau caii sau boii înjuga ț i, poate fi descoperit vizitând Muzeul Na ț ional al Agriculturii, care de ț ine o colec ț ie importantă de unelte agricole, în care se poate observa ș i evolu ț ia grapelor.

Muzeograf Fideliu RUBINESCU-OSTRICEANU

Foto: Elena SLUJITORU