Muzeul Naţional al Agriculturii prezint ă :

GROPILE DE BUCATE

Hrana a constituit dintotdeauna o problemă vitală. Omul a fost interesat nu numai de metoda de dobândire, ci şi de cea de păstrare a acesteia pe o perioadă mai îndelungată.

Prelucrarea şi păstrarea produselor destinate alimentaţiei, prin anumite tehnici şi cu anumite construcţii sau recipiente, au fost rodul ingeniozită ţii umane, cu milenii în urmă, iar astăzi constituie o preocupare permanentă.

În trecut, produsele cerealiere erau depozitate în aşa-numitele gropi de produse alimentare , în hambare sau în podul casei.

Gropile de bucate sunt elemente permanente ale tehnicii de depozitare a cerealelor, fiind cunoscute încă din perioada neolitică. Pentru a feri cerealele de umezeală, gropile, de obicei, se lipeau cu amestec de lut şi pleavă, apoi se ardeau, după care pereţii prindeau o crustă groasă. La final, se încărcau cu cereale, se astupau cu paie, apoi cu pământ pentru etanşeizare.  Arderea gropilor pe interior se mai făcea şi pentru igienizare şi menţinerea rozătoarelor la distanţă.

Groapa de bucate era formată din: gură, cilindrul şi corpul uşor bombat, cu fundul rotunjit. Scopul era menţinerea unei temperaturi constante atât în perioadele de iarnă, cât şi de vară.

Forma lor este specială şi s-a menţinut astfel dinaintea erei noastre până după al doilea Război Mondial.

S-au găsit astfel de gropi la diferite culturi (cum ar fi cultura Tisa-Polgar, cu o datare de 4000 de ani î.Hr.). Acestea erau pline cu seminţe cerealiere precum grâul sălbatic şi meiul.

În evul mediu timpuriu, gropile de bucate erau voluminoase, numeroase şi apropiate una de alta, dovedindu-ne astfel că aparţineau unei comunităţi şi nu unei singure familii.

Au mai fost utilizate până aproape de zilele noastre, la sat, înlocuind banalul frigider.

În zona satelor dunărene, mai ales cele din Călăraşi, recipientele cu vin încă se mai îngroapă, fiind o reminiscenţă a folosirii gropilor de bucate. La locul ştiut se pune un semn natural pentru ţinere de minte.

Păstrarea alimentelor, pe perioade relativ scurte, demonstrează utilitatea gropilor ca depozit, siloz şi beci; depozitarea pe perioade mai lungi a unei cantităţi de produse alimentare le prezintă utilitatea de loc tainic, folosit pentru păstrarea alimentelor în perioade de restri ș te, războaie, secete.

Muzeograf, Claudiu Şerban