Muzeul Na ţional al Agriculturii prezint ă :

FERME, MOŞII, PERSONALITĂŢI ALE AGRICULTURII ROMÂNEŞTI (II)

Î n anii 1946-1949, Ferma Perieţi era unica întreprindere complet utilată pentru producerea, selecţionarea, ameliorarea şi curăţirea seminţelor de legume şi flori din România, fiind capabilă să satisfacă mai mult de jumătate din nevoile ţării. Organizată pe criterii ştiinţifice, ferma de la Perieţi a ajuns să producă 80 de soiuri de seminţe. Aici s-au elaborat studii şi au fost promovate experimente şi culturi comparative din lumea agricolă europeană, împreună cu Institutul de Cercetări Agronomice al României şi cu alte institute. Astfel, i se alocă titlul de Ferma Model Perieţi, publicat în Monitorul Oficial, din 25 noiembrie 1946.

Efectul producţiei autohtone de seminţe s-a observat în efectul asupra preţurilor: dacă un kilogram de seminţe de ceapă din Bulgaria costa şase mii de lei, Ferma de la Perieţi vindea aceeaşi cantitate cu trei mii, iar calitatea era superioară.

Ferma cu circuit închis - nimic nu se pierde, totul se consumă. Produsele care nu treceau de controlul calităţii erau folosite ca hrană pentru animalele crescute la fermă: porcii din rasa York, vacile din rasa Siementhal, caii şi boii folosiţi la munca zilnică, animale care asigurau, la rândul lor, îngrăşământul natural pentru culturile de legume. În 1947, faza de experiment s-a încheiat cu succes. Astfel, s-a ajuns la următoarea concluzie: legumele cu randament maxim în Bărăgan erau ceapa, prazul, spanacul, salata, dovleceii, pepenii galbeni, mărarul, porumbul de masă şi plantele furajere; spre deosebire de acestea, fasolea de grădină, castraveţii, sfecla de masă, ridichile negre de iarnă sau bamele aveau nevoie de îngrijiri speciale şi de irigaţii.

Ferma avea 70 de angajaţi permanenţi, iar numărul zilierilor se ridica la circa 300 de oameni. Salariaţii erau plătiţi generos şi aveau asigurate mâncarea şi cazarea; zilierii primeau cu regularitate hrană la locul de muncă.

Aureliu Popescu, deţinătorul Fermei, a înfiinţat un cămin cultural la Perieţi, unde se predau lecţii de agricultură ştiinţifică ţăranilor; a cumpărat echipamente agricole pe care le-a revândut, la preţuri modice şi în rate, localnicilor; a pietruit drumuri comunale; a construit poduri; a amenajat un dispensar şi a înzestrat copiii din comună cu manuale, îmbrăcăminte şi încălţăminte . Astfel, se conturează influenţa benefică a prezenţei Fermei Model Perieţi în viaţa socială.

Prin testament, lasă ferma fiicei soţiei sale, Ileana Stoianovici, cu rugămintea de a continua munca sa.

Sfârşitul Fermei Model Perieţi are o dată fixă: 10 martie 1949, când ferma este naţionalizată. În procesul-verbal întocmit cu această ocazie se menţionează, la capitolul “inventar mort”, 101 utilaje: tractoare Lanz Bulldog, pluguri şi boroane Rud Sack, pluguri Melichar, secerători-legători şi cositoare I.H.C., batoze Hofherr şi Stahl Lanz, selectoare Hofherr şi Petkus, motoare Ganz, Rieger şi Siedling, camioane etc. La categoria “inventar viu”, se menţionează un număr de 538 de animale şi păsări. Acuzat că a importat din SUA seminţe ca să le aclimatizeze în România, Aureliu Popescu este condamnat la 3 ani de temniţă, în data de 23 decembrie 1959. Întemeietorul Fermei Model Perieţi a fost hărţuit de autorităţi şi după eliberare. Avea să se stingă din viaţă la 1 martie 1967.

Reintrată în posesia bunurilor confiscate de către regimul comunist de la familia sa, doamna inginer agronom Ileana Stoianovici a avut generozitatea să doneze Muzeului Naţional al Agriculturii incinta Fermei Model, formată din 18 imobile.

Ferma de la Perieţi a fost recunoscută ca monument de istorie agrară din România, de către Ministerul Culturii, în anul 1996, la peste 60 de ani de la înfiinţare.

Momentan se află într-un regim de restaurare aprobat de Ministerul Culturii, cu scopul de a fi deschisă pentru public.

Muzeograf Andreea Panait