CEASUL CFR

Istoria ceasurilor este întotdeauna fascinantă. Indiferent de formă, mărime, destina ț ie (ceas de mână, de birou, ceas de ș teptător...), ceasul reprezintă până în ziua de astăzi o atrac ț ie, indiferent de vârstă sau sex.

O pagină importantă din istoria ceasurilor de pe teritoriul României este reprezentată de ceasul CFR. Începând cu anii 1894, Institu ț ia CFR-ului este preocupată de difuzarea orei exacte pentru personalul său, astfel încât întârzierile trenurilor să se diminueze cât mai mult. Chiar în acel an, 1894, acestă institu ț ie aderă la conven ț ia interna ț ională în care timpul este reglat după meridianul Greenwich.

Pentru stabilirea timpului exact, din anul 1895, exista o conexiune telegrafică între gara Filaret ș i Institutul Meteorologic. În fiecare zi, la ora 12, se anun ț a ora exactă. Începând cu anii 1900, se introduce telefonia ș i ora se transmitea în acest fel către toate sta ț iile CFR.

Se pare că printre promotorii schimbării calendarului pe stil nou se numără ș i institu ț ia Căilor Ferate Române, alături de personalită ț i marcante din România. CFR-ul avea în dotare mărci de prestigiu, spre exemplu marca Longines sau Omega, cu care erau dotate gările, trenurile ș i personalul implicat în circula ț ia trenurilor.

În perioada interbelică, odată cu conectarea la realită ț ile economice europene, România a început o industrializare accelerată. Migrarea popula ț iei din mediul rural către ora ș a determinat producerea unor ceasuri populare, adică ieftine ș i fără mari preten ț ii de între ț inere. Dar astfel de ceasuri au pătruns ș i în mediul rural.

A ș a cum am arătat mai sus, precizia ceasurilor CFR, după care se orienta toată lumea, a determinat o serie de comercian ț i, care comercializau ceasuri de ș teptătoare de masă obi ș nuite, ca Junghans, Gustave Beker etc., să adopte cadranul cu imaginea unei locomotive, sugerând precizia ceasului.

       În general, erau ceasuri cu cadran generos, cu cifre mari ș i cu o sonerie cu un singur clopot, mai rar cu două clopote, care scoteau un sunet puternic. Autonomia mecanismului putea dura ș i 48 de ore fără să fie întors. Mecanismul, de regulă, era de tip Anker.

Muzeul Na ț ional al Agriculturii de ț ine o colec ț ie importantă de ceasuri de masă, printre care ș i ceasuri cu cadran CFR ș i învită publicul vizitator să vizualizeze întreaga colec ț ie de orologerie.

Muzeograf Fideliu RUBINESCU-OSTRICEANU

Foto: Elena SLUJITORU