PRIMĂRIA ŞOIMARI

Soimari

Tip: Comuna

Adresa: nr. 518 bis (Cod postal:107560), Soimari, Jud. Prahova, Romania

Cuvantul Primarului

Cuvantul Primarului:

Prezentarea localitatii

Persoane din institutie:

Primar: BADICA LAURENTIU ION
Viceprimar: Stănescu Ion
Secretar: Moldoveanu Tonelia
Contabil: Alexe Gabriela Maria
Urbanism și invstiții: Bădica Laurențiu Ion
Registru agricol: Nedelcu Cecilia
Impozite și taxe: Iordache Mioara
Aistență socială: Radu Irina Elena
Cadastru: Radu Marian

Suprafata: 3832 ha

Intravilan: 398 ha

Extravilan: 3434 ha

Populatie: 3264

Gospodarii: 1806

Nr. locuinte: 1247

Nr. gradinite: 3

Nr. scoli: 3

Numele localitatilor aflate in administratie:

Șoimari, Lopatnița, Măgura

Asezarea geografica:

Comuna Şoimari este aşezată la 26° și 13' longitudine estică şi la 45° 10' minute și 14" secunde latitudine nordică, la distanţă de 37 km de Municipiul Ploieşti, 22 km distanţă de calea ferată, 18 km est de Oraşul Vălenii de Munte. Centrul comunei este situat pe DJ 100 M la 11 km nord de şoseaua Măgurele - Apostolache.
Limitele comunei Şoimari se înscriu în marele amfiteatru natural al judeţului Prahova, într-o zonă de dealuri, la nord de al doilea val de cute (anticlinalul Salcia - Pleşuva - Măgura) cu altitudini sub 600 m. Poziţia aceasta a oferit condiţii de adăpost faţă de năvălitorii nedoriţi cât şi în calea curenţilor atmosferici.
Aşezarea este de tip "tentacular" gospodăriile fiind aşezate pe văile Lopatnei Dulci şi afluienților ei: Lopatnița, Geroasa, Starcu şi Sărata. Multe gospodării sunt stabilite pe platouri sau pante accesibile circulaţiei.
Administrativ comuna Şoimari aparţine de judeţul Prahova, ocupând suprafaţa de 3832 ha, adică 8,1 % din suprafaţa judeţului, în componenţa comunei intrând şi satele Lopatnița şi Măgura.
Altitudinea minimă de 200 m este întâlnită la ieşirea din localitate a Pârâului Lopatna, în aval de Satul Măgura, iar altitudinea maximă este atinsă de Vârful Pleşuva, 589,2 m. Între aceste limite găsim dealurile: Chiciora, Ursoaia 260 - 280 m, Șoimu - 374 m, Măgura - 452m, Corbu - 504 m, Zăpușel - 516 m.
În teritoriul comunei predomină lunca reţelei hidrografice cu terasele sale situate la 200 – 250 m altitudine. Următoarea treapta, 250 – 350 m altitudine cuprinde terasele superioare ale Lopatnei și afluenților săi. Pe aceste trepte de relief sunt amplasate toate locuinţele și instituţiile comunei.
Vecinătăţile comunei sunt dincolo de cumpenele apelor care despart bazine hidrografice:
• în partea de N – E ne răzorim cu comuna Calvin, aparţinând de judeţul Buzău în punctul numit Zăpușel
• în zona de est în aval de Pomul Rotat intrăm în contact cu teritoriul satului Trenu aparţinător al comunei Chiojdeanca. Tot pe latura de est avem hotar şi cu comuna Chiojdeanca.
• spre sud şi S – V ne răzorim cu Popeşti, Valea Dulce, sate aparţinătoare comunei Podenii Noi.
• la vest avem hotar comun cu satul Matiţă, componentă a comunei Păcureţi.
• în partea de nord ne învecinăm cu comuna Șurani şi cu comună Cărbuneşti.

Activitati economice principale:

Din cele mai vechi timpuri, ocupaţiile acestor locuitori erau creşterea vitelor şi pomicultură. Conform cartografiei din anul 1838 amintită mai înainte, în satele Şoimari şi Atârnaţi (azi Măgura) erau lucrate 237 pogoane de pământ, existau 47 de cai, 240 de boi, 112 vaci, 225 oi, 94 capre, 143 porci, 2 stupi, 6260 pruni şi 160 pomet. Aşezarea localităţii noastre le-a asigurat oamenilor condiţii de muncă diverse potrivit resurselor naturale de care dispunea. Piatra a fost folosită din timpuri străvechi pentru confecţionarea uneltelor: râşniţe, toporaşe, săgeţi, figurine, vase, postamente pentru case, consolidarea malurilor, împietritul fântânilor, confecţionarea crucilor, pavaje din fragmente de rocă. Pădurile de foioase furnizau una dintre cele mai mari bogăţii a zonei respectiv lemnul. Se confecţionau cofe pentru apă, putini de diferite mărimi, budane, butoaie, putineie, bate, etc. Alţi meşteşugari realizau şindrilă, site sau erau cioplitori în lemn pentru construcţii. Încet, încet, au apărut diverşi meşteri cum ar fi tâmplarii care făceau uşi, ferestre şi chiar mobilă, rotari, dogari, dulgheri, etc. Vânatul cu un fond cinegetic bogat a determinat ca unii locuitori să se ocupe de vânat, la început animale cu locomoţie înceată, apoi cu capcane, răpirea puilor de păsări până să ajungă la maturitate. Să nu uităm ca misiunea principală a celor aşezaţi de domnitori aici era prinderea, dresarea şi trimiterea la soroc a şoimilor destinaţi Porţii Otomane. O dovadă a atenţiei cu care era tratat universul păsărilor este toponimia: Şoimul, Vârful Şoimului, Râpa Lăstunului, Râpa Bufnei, Corbul, Cuibul Corbului, Pleşuva. Păşunile care se întindeau pe o suprafaţa destul de mare asigurau hrana animalelor domestice şi sălbatice. Datorită acestora numărul animalelor crescute de localnici a înregistrat o creştere semnificativă. Erau crescute pentru reproducere, pentru lapte, lână şi piei, carne, valorificare, tracţiune şi pază. Pe baza animalelor de tracţiune s-a dezvoltat cărăuşia, extinderea arăturilor. Cărăuşia a înlesnit mobilitatea produselor, activităţii umane şi naturale. Vinderea sau schimbarea animalelor (trocul) se făcea în târguri: Urlaţi, Ploieşti şi Şoimari prin intermediari numiţi geambaşi, iar tăierea şi valorificarea se executau de către măcelari. Apicultura, creşterea albinelor era o ocupaţie secundară în gospodărie pentru producerea mierii şi cerii. Această ocupaţie ne-a fost transmisă din antichitate şi s-a dezvoltat de la cel mai primitive procedee până la stupinele sistematice şi pavilioane. Un moşnean îşi producea în gospodărie tot ce-i era necesar pentru familie: pânzeturi obţinute prin cultivarea inului şi cânepii, topirii acestora în apa, meliţat, pieptănat, tors, ţesut în război, croitul şi cusutul pieselor vestimentare. Femeile prelucrau lâna, prin tors, împletit, ţesut, obţinând covoare, cergi, ştofe, postav, dimie din care rezultau iţarii, hanorace, veste, haine, scurte, urmând apoi să se obţină şi borangicul şi alte pânze fine. Tot lor le revenea şi sarcina să-şi îmbrace familia şi casa. Cergile trebuiau date şi la darace pentru a le scoate fine şi a le face pufoase. Alte îndeletniciri auxiliare au fost cojocaria, croitoria, darstaria. Din pieile animalelor se obţineau opincile, cojoacele, bunzile, căciulile. Toţi aceşti meşteşugari aveau şi câte o bucată de pământ pe care o lucrau în timpul liber. Dar aceste meserii ca şi meşteşugarii au dispărut în negura istoriei odată cu apariţia fabricilor şi a stofelor cumpărate.

Obiective turistice:

Mănăstirea Ianculești

Evenimente locale:

Ziua localității - 10 iulie
Tâtg comunal Duminical

Facilitati oferite investitorilor:

Avantaje în funcție de investițiile specifice ce se vor efectua în zonă.
Oportunități:
Înființarea unei fabrici de prelucrare și procesare a laptelui;
Înființarea unei fabrici de prelucrare a fructelor;
Înființarea unei fabrici de prelucrare a lemnului;
Dezvoltarea și producerea de produse de panificație.

Proiecte de investitii:

Extinderea și continuarea lucrărilor la rețeaua de alimentare cu apă potabilă.
Înființare rețea de distribuție gaze naturale.
Construire praguri de rupere și regularizarea pârâului Lopatnița.
Construire pod carosabil peste pârâul Lopatna în zona Valea Zapodiei.
Asfaltare 2,5 km drumuri locale.
Construire piață agroalimentară în comuna Șoimari, județul Prahova.
Extindere și reabilitare Școală cu clasele I – IV, sat Lopatnița.
Reabilitare Școală cu clasele I – IV, sat Măgura.
Înființare rețea monitorizare stradală în comuna Șoimari.
Promovarea și dezvoltarea asociației sportive "Șoimii Șoimari".

Locatia noastra

Ghidul Primariilor

copyrights © 2018 Millenium Management. Realizare: Gloobus Software Development.    All rights reserved.

Acest site foloseşte cookies! Continuarea navigării implică acceptarea lor!
Pentru mai multe informatii despre cookie-uri puteti citi aici.