PRIMĂRIA IZVOARELE

Izvoarele

Tip: Comuna

Adresa: Gării, nr. 381 (Cod postal:107320), Izvoarele, Jud. Prahova, Romania

Prezentarea localitatii

Persoane din institutie:

Primar: Grigore Ioan Paul
Viceprimar: Rădulescu Anda Ileana
Secretar: Diaconu Florica
Contabil: Beznea Daniela

Suprafata: 7501 ha

Intravilan: 928 ha

Extravilan: 6573 ha

Populatie: 6577

Gospodarii: 3589

Nr. locuinte: 2500

Nr. gradinite: 4

Nr. scoli: 5

Numele localitatilor aflate in administratie:

Malu Vânat, Homorâciu, Schiuleşti, Izvoarele, Cerneşti, Chiriteşti

Asezarea geografica:

Localitatea Izvoarele este comună componentă a judeţului Prahova, situată în zona colinară de nord a judeţului şi este dispusă pe valea râului Teleajen şi a paraului Crasna, pe drumul naţional DN 1A Ploieşti - Braşov, la 43 km depărtare de oraşul Ploieşti şi la 15 km de oraşul Slănic. În paralel cu acest drum se desfăşoară Magistrala 304, o cale ferată secundară a Căilor Ferate Române, care face legătura între Ploiești şi localitățile de pe valea Teleajenului, având capătul la Măneciu, cu staţii în comună, în satele Homorȃciu şi Izvoarele. Suprafaţa teritoriului administrativ al comunei este de 7501 ha, însemnând aproximativ 75 km2, ceea ce reprezintă aproximativ 1,6% din suprafaţa totală a judeţului Prahova.
Coordonate Geografice:
Comuna are următoarele vecinătăţi:
La nord şi nord-est: comuna Măneciu;
La sud: comuna Teişani şi teritoriul comunei Slănic;
La vest şi sud-vest: comuna Ştefeşti;
La est: comunele Cerşu şi Drajna.
Distanţele faţă de principalele oraşe din judeţul Prahova şi regiunea Munteniei, sunt:
Ploieşti, 45 km;
Plopeni, 30 km;
Vălenii de Munte, 15 km;
Slănic, 15 km.
Comuna are întindere mare, fiind compusă din 6 sate: Izvoarele (satul de reşedinţă), Cerneşti, Chiriţeşti, Homorȃciu, Malu Vȃnăt şi Schiuleşti. Aceste sate se prezintă sub forma unei vetre de sat continue de-a lungul drumului naţional şi a căii ferate, cu excepţia satelor Cerneşti şi Schiuleşti, care sunt situate în partea de est, respectiv, vest a comunei, pe culmea unor dealuri, la circa 2,5 km depărtare de satul Izvoarele este satul Cernesti, şi, respectiv satul Schiulesti la o distanta de 5 km. 

Activitati specifice zonei:

Ţesături tradiţionale din lână în razboi de ţesut: meşteri recunoscuţi pe plan naţional - Dumitrescu Sevasta şi Stânga Elena
Prelucrarea lemnului, cherestea, tâmplărie şi mobilă din brad şi stejar
Oierit şi creşterea animalelor

Activitati economice principale:

Industrie: 
Pe teritoriul comunei Izvoarele există deja mai multe investiţii. Administraţia locală promovează un mediu de afaceri prietenos, care să satisfacă exigenţele oamenilor de afaceri.
Economia din sectorul agrozootehnic, se desfăşoară în gospodăriile populaţiei pe laturi mici, fără aport de tehnologie şi resurse materiale deosebite, cu o singură excepţie, un P.F. – fermă de animale. Sunt cȃteva iniţiative particulare de accesare fonduri speciale pentru agricultură, pentru utilarea cu tehnologii moderne, amenajări corespunzătoare normelor europene şi chiar o fermă de melci.
Agenţi economici din localitate
Ambalare şi Comercializare Produse Cosmetice SI DETERGENTI
SC BIOSTAR COSMETICS SRL, sat Homorociu
Exploatare, debitare şi prelucrare lemn, sat Izvoarele
SC Tanex Wood Industry SRL
SC Pinus Nigra SRL, sat Homoriciu
SC Hocolrom SRL, sat Homoriciu SRL
SC Zovizvor Impex SRl, sat Schiulești
SC Fabris Serv SRL, sat Schiulești
SC Ursoaia SRL, sat Izvoarele
SC Sacebero Impex SRL, sat Schiulești
SC Despan Forest, sat Malu - Vanat
Prelucrare lemn, fabricat mobilier
M&C&Comp Macrist Ciomag SNC, sat Izvoarele
Transport
SC Bogiri SRL, sat Homoriciu
SC Razluc SRL, sat Malu - Vanat
Comert şi Panificaţie
SC Malbizvo Panis SRL, sat Malu – Vanat
Agricultură:
Fondul funciar agricol constituie principala sursă naturală a teritoriului comunei, funcţia dominantă în profilul economico - social, fiind dezvoltarea agriculturii cu cele două ramuri principale: cultura vegetală şi creşterea animalelor.
Pădurile și alte terenuri cu vegetație forestieră, ocupă o suprafață de 4155 ha, reprezentând un procent de 55,40 % din suprafața totală administrativă.

Obiective turistice:

În anul 2010 a fost înființat Centrul Cultural Izvoarele, cu Personalitate Juridică, care are subordonată și bilioteca comunei. Patrimoniul aferent este format din 2 – doua Cămine culturale, cu săli de spectacole mari de 150 – 200 locuri, în satele Homoriciu și Izvoarele, și 3 – trei săli de festivități pentru organizare evenimente ( nunți, aniversări, părăstase ), cu toate dotările necesare. 
Biblioteca comunei funcționează cu două filiale în cadrul căminelor culturale din satele Izvoarele și Homoriciu și este subordonată PJ Centrul Cultural Izvoarele. Fodul de carte aferent s-a triplat în ultimii ani, datorită atragerii de donații și sponsorizări.
Apariţiile legislative din perioada 2003 - 2006 au pus la punct cadrul legal de funcţionare al acestor aşezăminte culturale care trebuie să fie aservite nevoilor sociale ale populaţiei din mediul rural pentru conservarea şi promovarea culturii şi tradiţiilor populare.
În spiritul legislaţiei în vigoare aceste aşezăminte se adresează tuturor categoriilor de cetăţeni fără nicio discriminare - dar mai ales copiilor care au nevoie să vadă şi să conştientizeze cât de bogat este patrimoniul nostru naţional.
Aceste aşezăminte sunt centre permanente de educaţie,care raspund nevoilor cetăţenilor noştri , care participa la activitatile organizate pe diferite cercuri de artă tradiţională, clase pentru pregătirea artiştilor amatori, cluburi pentru ocuparea timpului liber. Cu alte cuvinte în aceste aşezăminte culturale trebuie să reînvie activitatea culturală, să fie deschise permanent celor care au chemare pentru una din activităţile organizate.
Pe lȃngă toate acestea, mai putem vorbi şi despre aşezămintele de cult religios, de care dispune comuna. Bisericile, în număr mare, pot fi enumerate, astfel:
Biserica Veche, din Izvoarele, este ridicată în 1801 pe moşia moşnenilor Izvorani şi refăcută în 1854 de spătarul Mihail Cantacuzino. Biserica veche, aşa se numea la 1938, fiind biserică parohială cu Hramul "Sfinții Voievozi Mihail şi Gavriil"; aces lăcaş de cult, la început, a avut numai o turlă şi avea hramul Adormirea Maicii Domnului şi i s-a adus îmbunătăţiri prin anii 1878 – 1882, în aşa fel că de la prima construcţie nu i-a mai rămas decȃt amvonul şi turla din faţă care îndeplineşte şi rolul de clopotniţă; aşa cum se află în prezent, perimetrul final de construcţie are formă de cruce şi mai are adăugată o turlă la mijloc.
Din primele picturi se mai păstrează scenele religioase de sub streşini şi care ţin de pridvor. Aceeaşi pictură precum şi cea din pronaos, este realizată de Petre Zugravu.
Pe pereţii amvonului se mai păstrează pictura de început realizată în culori de apă iar restul de picturi cu subiecte biblice, au fost realizatea de pictorul ploieştean Răducanu Vintilescu, în culori de ulei. În timp, zidirea pereţilor de la naos şi altar, au suferit modificări, aplicȃndu-se peste ei, tencuială nouă. Repictarea acestor pereţi, realizȃndu-se de Răducanu Vintilescu despre care se zicea că profesează stilul de pictură bisericească a pictorului Gheorghe Tătărescu, nesocotind astfel tradiţionala artă bizantină care este mai aproape de credinţa ortodoxă.
Azi, acest vechi lăcaş sfȃnt, serveşte ca biserică pentru cimitirul satului sau pentru cele orȃnduite zilelor morţilor.
Biserica Nouă, avȃnd hramul "Izvorul Tămăduirii" este amplasată la drumul naţional 1A, calea care străbate satul Izvoarele de la sud la nord. Biserica nouă este un edificiu măreţ şi reprezintă nu numai pentru Izvoarele o inimă de credinţă care face să bată în pieptul fiecăruia mai multă putere şi căldură atunci cȃnd credincioşii se află mai mulţi laolaltă; este de fapt, un măreţ monument de arhitectură religioasă.
Biserica nouă, numită şi catedrala Plaiurilor, a fost construită în perioada 2 august 1931 – 1940, atunci sfinţindu-se şi temelia. Construcţia noii biserici a fost posibilă datorită contribuţiei băneşti şi materiale a tuturor izvoranilor şi prin stăruinţa şi efortul permanent a părintelui Gheorghe Iliescu, avȃnd nu numai ca sponsor ci şi ca sprijin în principal, pe Nae Gaftoi.
Mobilierul şi sculpturile interioare sunt realizate de localnicul Ion Profirescu; atȃt mobilierul cȃt şi pictura realizȃndu-se în anii 1940 – 1943.
La 8 iulie 1945, cȃnd a avut loc sfinţirea noului lăcaş în ziua Izvorului Tămăduirii, au participat circa 10 mii de credincioşi, atȃt localnici, cȃt şi din toate satele învecinate, precum şi 5 miniştrii şi peste 100 de preoţi.
Biserica Veche din Homorȃciu, avȃnd hramul "Adormirii Maicii Domnului" este construită din zid masiv, de piatră, cărămidă şi sigă, cu pereţi groşi cu lăţimi între 40 cm şi 1 m. Construcţia bisericii la început, a avut forma unui poligon dreptunghiular, cu anvon în faţă. Anvonul era susţinut de stȃlpi de piatră cioplită. Catapeteasma făcută din piatră se păstrează şi astăzi, tot asa cum a fost la început. Turla din mijloc a fost din zid; în 1812 s-a dărȃmat din cauza cutremurului şi s-a înlocuit cu o altă turlă din lemn; în ea a fost aşezat clopotul şi toaca pȃnă în anul 1913, cȃnd s-a construit clopotniţa.
La 1848, s-au adus îmbunătăţiri prin prelungirea anvonului în corpul bisericii, iar în anul 1877, s-a lărgit cu 10 m.p., prin spargerea pereţilor strănilor din ambele părţi, formȃndu-se 2 sȃnuri în formă de curbă; toate aceste operaţii au fost efectuate cu sprijinul lui Ilie Ciacorovitz şi prin stăruinţa cȃntăreţului Ghiţă A. Morcov, ajutȃnd astfel la restaurarea picturii sfȃntului lăcaş. Tot el a achiziţionat icoanele împărăteşti de la catapeteasmă, dăruind totodată şi o evanghelie îmbrăcată în argint, o cruce de argint suflată cu aur şi pentru sfȃnta masă o cuvertură de mătase precum şi altele.
Biserica figurează pe listele monumentelor istorice şi a fost ctitorită de Aniţa şi soţul acesteia Iani, vătaful Plaiului Teleajen, în anul 1744. Din punct de vedere arhitectonic, are la origine un plan tip hală fără abside laterale care s-au adăugat ulterior.
Acest lăcăş sfȃnt reprezintă una dintre cele mai vechi tipuri de biserică ridicate de moşneni cu boltire de cărămidă care s-a păstrat pȃnă în prezent.
Monumentul din Homorȃciu închinat Eroilor din Homorȃciu, Schiuleşti, Cerneşti, Malu Vȃnăt din primul rȃzboi mondial 1916 – 1919 şi al doilea, 1941 – 1944; acesta a fost ridicat, în anul 1924, în centrul satului, pe atunci cȃtunul Homorȃciu – Pămȃnteni, în mica piaţă unde se face bifurcaţia drumurilor care pleacă spre Slănic – Prahova şi Schiuleşti – Schitul Crasa, şi al doilea spre Cheia.
Numele eroilor căzuţi sunt scrise pe fiecare faţadă, în funcţie de bătălia pe care au purtat-o, astfel:
Faţada sud, 1924, Mărăşti;
Faţada est, Vouă eroilor din Homorȃciu, 1916 – 1919, Mărăşeşti;
Faţada nord, 1941 – 1944, Oituz;
Faţada vest, Dragoslavele.
Biserica de Lemn, din satul Schiuleşti, ce poartă hramul "Sfântul Nicolae", este atestată documentar în 1833 pe moşia moşnenească. A fost refăcută în 1842, efectuȃndu-se lucrări la structura de zidire.
În ceea ce priveşte preoţii de la Biserica din Schiuleşti, din lipsă de documente, nu avem date, la acest locaş, oficiindu-se slujbe cu preoţi sau călugări din alte localităţi.
Spre sfȃrşitul anului trecut, în 2010, s-a început la renovarea acesteia, a acoperişului dar şi a gardului, iar lucrările continuă şi în ziua de azi, cu siguranţă din lipsa fondurilor.
Sfânta Mănăstire Crasna - monument istoric şi de arhitectură situat într-un cadru natural minunat pe cursul superior al pârâului Crasna, în pădure
Pe șoseaua națională Ploiești – Brașov prin pasul Bratocea, la o depărtare de 42 km de Ploiești se află Comuna Izvoarele. Locuitorii acestei comune, ca de altfel toți locuitorii satelor din Țările Române, au cunoscut atât crunta exploatare a stăpânirii otomane cât și pe aceea a moșierilor care i-a determinat să-și găsească adapost în liniștea codrilor.
La începutul secolului al XIX-lea o parte din locuitorii comunei Izvoarele și-au căutat liniștea la poalele muntelui Ursoaia aflat în stăpânirea lui Constantin Potlogescu zis și Dinu Potlogescu, alcătuind aici o așezare omenească sub numele de Bajenari.
În anul 1828 la 1 martie "robii lui Dumnezeu, Chesarie schimonahul fiul lui popa Radu Potlogescu din Izvoara și cu fiul meu Nicolae", dau episcopului un testament prin care donează viitorului schit întreaga lor avere mobilă și imobilă. Donatorii spun că fiind mânați de râvna dumnezeiască, au hotărât să clădească un sfânt schit pe moșia noastră Izvoarele, întru cinstea și lauda Sfinților Impărați și întocmai cu apostolii Constantin și Elena și al sfințirii izvorului al Prea Sfintei Născătoarei de Dumnezeu.
În acest amfiteatru natural izolat, cu pavaza munților și a pădurii, cu o benefică expunere spre miazănoapte, într-o mică poiană situată la altitudinea de 750 m, pe malul stâng al pârâului Crasna, în muntele Ursoaia, ctitorii și meșterii vremii au ridicat biserica în formă de treflă, cu o singură turlă, cu ziduri groase de peste 1 m, din caramidă și piatră, întărită cu traverse de stejar, precum și turnul clopotniței și un agheasmatar.
Pictura în tehnica frescă a bisericii a fost realizată în 1834 de către Costache Eladie din Ploiești și de fiul său, Toma și ea nu a cunoscut decât o singură restaurare, făcută în 1992 de către pictorul Ion Chiriac. Deosebit de valoros este iconostasul cu foița de aur, care a fost realizat la Viena (Austria), în 1853, fiind pictat de Anghel Tanase (Atanase) din Ploiești (1858).
Am putea spune – bazându-ne pe documente – că acest locaș a fost unul dintre cele mai înzestrate ale epocii. Ctitorii au donat schitului Izvoarele (Crasna) locul pe care a fost clădit, întinse moșii în satul Izvoarele, Valeni, Maneciu, Parepa, mutele Bobu, o vie la Valea Călugăreasca și un metoc la Ploiești, însumând câteva sute de pogoane, vite și felurite acareturi.
De-a lungul vremii, există documente și mărturii, potrivit cărora aici s-a constatat îmbunătățirea stării de sănatate a unor nevoiași. Crasna oferă totodată și un exemplu de rezistență în timpuri potrivnice, oricare ar fi fost acestea. Prin decizia autoritaților comuniste, în 1960 schitul este desființat, devenind biserică izolată monument istoric și până în 1967 se afla în administrarea parohiei Izvoarele. La vremea respectivă se mai afla un singur viețuitor în schit, și anume fratele Pavel (azi Protos. Pantelimon). Prin stăruința patriarhului Justinian, flacara vieții monahale este reaprinsă de către călugării Ghedeon și Nicodim, Crasna intrând acum sub ascultarea Mănăstirii Sinaia și așa va ramâne până în 2001, când dobândește statutul de mănăstire.
Obștea Crasnei a avut și ea fluctuații, care reflectă istoria tumultoasă: în anul 1838 avea 56 de vietuitori, în 1890 (9), în 1902 (2), în 1916 (4), în 1940 (10), în 1960 (nici unul), în 1963 (3), în 1982 (12), iar în prezent obștea mănăstirii numără un numar de 30 de viețuitori.
La 29 februarie 1865 la schit izbucnește un incendiu. Mai târziu un alt incendiu a mistuit mai multe chilii, precum și arhiva. În 1917 schitului i-au fost luate clopotele de către ocupanții germani, în 1920 ajunge părăsit și este jefuit de ocnașii evadați de la Slănic. Biserica a fost și ea afectată de cutremurele din 1940 și 1977, a mai cunoscut unele mici reparații în anii 50, fiind resfințită la 9 noiembrie 1958, în vremea stareției ierom. Damaschin, de către episcopul Teoctist Botosanenul, viitorul patriarh. De asemenea biserica a fost reparată în 1966-1967, când, pentru a i se conferi soliditate, i s-au montat tirantii de oțel.
Cu ajutorul lui Dumnezeu, printr-o deosebită mobilizare a obștii, în frunte cu Stareții Ghedeon Bunescu, Galaction Stanga ( azi episcopul Alexandriei și Teleormanului ), Sebastian Pascanu ( azi episcopul Slatinei ) și Nicodim Dimulescu, prin donațiile credincioșilor și miluitorilor, lacașul a fost înfrumusețat, obștea a sporit, iar oamenii au început să-i treacă pragul într-un număr tot mai mare, ctitoriei adaugându-i-se și alte mari realizări: biserica Acoperământul Maicii Domnului, construită între 1992 și 1998, tarnosita la 18 octombrie 1998 de către P.F. Patriah Teoctist, Altarul de Vară cu hramul Sfântul Ilie, sfințit la 17 iulie 2005 și Paraclisul Sfinții Romani, sfințit la 22 iulie 2007, de un sobor de ierarhi.
De menționat că pictura bisericii noi, cea a altarului de vară și a paraclisului, este opera pictorilor Ioan și Daniela Moldoveanu din București. Specific paraclisului este iconografia reprezentând doar sfinți români, pe un fond de foiță de aur.
Pe lângă slujbele religioase deosebit de frumoase care se săvârșesc în fiecare zi, credincioșii mai descoperă la Crasna o însemnată bibliotecă ( peste 5000 de volume de cărți ), o valoroasă colecție de icone pe lemn din sec. XVIII-XIX, de manuscrise, carți vechi și de obiecte bisericești.
Obstea mănăstirii Crasna este alcătuită din 30 de viețuitori, avându-l ca stareț pe Ierom Nectarie Petre.
Pensiunile agroturistice Amo şi Lacul Păstrăvilor (Izvoarele)
Situaţia completă a tuturor monumentelor istorice, de pe raza comunei: 
Aşezare fortificată "La Cetăţuie", sat Cerneşti, com. Izvoarele - teren forestier - nume proprietar: Terenul Forestier R.N.P. Ocolul Silvic Vălenii de Munte 
Casa Anghel Ciocea, sat Homorȃciu, nr. 64 (distrusă 100%), - nume proprietar: Trica Mariana, sat Homorȃciu 
Casa Alexandru Ciurilă, sat Homorȃciu, nr. 65, locuinţă - nume proprietar: Sandu Aneta, sat Homorȃciu, Com Izvoarele 
Casa Gheorghe O. Ene, sat Homorȃciu, nr. 126 - nume proprietar: Ene Gheorghe, sat Homorȃciu 
Casa Dumitru Ionescu, sat Homorȃciu, nr. 158
Administrată de autoritatea locală, prin intermediul P.J. Centrul Cultural Izvoarele în baza contractului de comodat, dintre Consiliul Local Izvoarele ( comodatar ) şi Băcanu Petre – Mihai , domiciliat în Bucureşti, în calitate de proprietar ( comodant ), încheiat în data de 03.06.2007. 
Biserica "Adormirea Maicii Domnului", sat Homorȃciu, nr. 181 - nume proprietar: Parohia sat Homorȃciu 
Biserica "Sfinţii voievozi", sat Izvoarele, nr. 109 - nume proprietar: Parohia sat Izvoarele 
Ruinele Conacului Nae Gaftoi, sat Izvoarele, nr. 146 – ruine - nume proprietar: Predeleanu Nicolae, Bucureşti 
Casa Eufrosina Săcuiu, sat Izvoarele, nr. 152 (locuinţă distrusă 90%) - nume proprietar: Popa Ioan, sat Izvoarele 
Casa Constantin N. Manolică, sat Izvoarele, nr. 501 - nume proprietar: Terteleac Aurica, sat Izvoarele 
Casa Maria Ciobanu, sat Izvoarele, nr. 502 (locuinţă stare avansată de degradare) - nume propietar: Onea Vasilica, com Măneciu, jud. Prahova 
Casa Sevasta Zarna, sat Izvoarele, nr. 570 (locuinţă / 1 cameră din 2 funcţionale) - nume proprietar: Sevasta Zarna, sat Izvoarele 
Casa Ana Onea, sat Izvoarele, nr. 584 (distrusă 100%) - nume proprietar: Roşu Anghel, sat Izvoarele (proprietar teren) 
Schitul Crasna, sat Schiuleşti, f.n. - nume proprietar: Schitul Crasna 
Biserica "Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena", sat Schiuleşti, f.n. - nume proprietar: Schitul Crasna 
Turn Clopotniţă, sat Schiuleşti - nume proprietar: Schitul Crasna 
Fȃntȃnă – Aghiazmatar, sat Schiuleşti - nume proprietar: Schitul Crasna
Parcul de agrement Schiulești 

Pe traseul urmat de pelerini către Sfânta Mănăstire Crasna, la ieșirea din satul Schiulești, este amplasat într-o zonă de un pitoresc aparte Parcul de Agrement Schiulești, amenajat pe un hectar de teren. Aici se pot petrece câteva clipe de maximă încântare, în aer liber și curat, printre flori și plante ornamentale contemplând dealurile care se înalță de jur împrejur.
În imediata vecinatate este Baza sportiva de TIP B precum și o zonă de picnic amenajată cu grătare.
Capacități de cazare (pensiuni, moteluri, hoteluri)
Micuța pensiune Lacurile Păstrăvărilor o puteți găsi în comuna Izvoarele din Prahova pe drumul ce merge spre stațiunea Cheia, este greu vizibilă fiind într-o curbă unde indicatorul spre păstrăvărie se face greu vizibil, pensiunea este clasată cu două margarete, iar prețurile la cazare sunt cuprinse între 60 și 120 lei în funcție de camera aleasă.
Pentru un prânz în natură puteți servii masa într-unul din foișoarele aflate pe marginea bazinelor cu păstrăvi unde puteți gusta un delicios păstrăv prăjit cu mămăliguță și usturoi, prețurile sunt accesibile tuturor.
După ce lași în spate abrupturile de la Lacul Măneciu, ajungi în Izvoarele de la Prahova, localitate cu căsuțe cocoțate pe un relief montan cu văi și depresiuni. Șoseaua descrie urcușuri solicitante. Luați-o mai încet, ca să nu pierdeți intrarea în curtea pensiunii. Pe partea stângă, cum urci spre Cheia, în acul de păr al șoselei DN1A, veți găsi această casă cu nume de alint, îmbietor la relaxare. Aci veți descoperi "Domeniul Amo": o curte extrem de bine întreținută, cu iarbă tunsă, straturi de flori. Grătarul și umbreluțele așteptă să vă puneți burta la cale sau să savurați o țuică de Izvoarele. Gazdele țin mult la localitate, la bucățele ce se prepară aici, așa că vor insista să faceți un periplu gastronomic pentru a vă demonstra ca mâncarea de aici are o savoare aparte. De altfel, bucătăria Amo l-a adus în Izvoarele și pe Radu Anton Roman, care a dus vestea verzei cu slănină, a fântânelelor de păstrăv, a ciorbelor și țuicii de producție locală.
Cele 17 locuri de cazare în camere spațiose cu terasă, refac cel mai obosit drumeț. Vă e din nou dor de drumeții? Aveți toată Valea Teleajenului, până la locul de izvoare - Valea Berii ( Valea Ursului ) înaintând către Fântâna lui Ioan.

Evenimente locale:

Ziua comunei este o tradiţie instituită autoritatea locala din anul 2003, în fiecare an, ziua comunei a fost prilej de inaugurare a unor investiţii, în fiecare sat în care se desfăşoară prin rotaţie, iar acest an noutatea este această locaţie – parcul de agrement, realizat pe fonduri de mediu – această investiţie facȃnd cinste comunei şi satului Schiuleşti, în special, prin faptul că turiştii care vin în pelerinaj la Mănăstirea Crasna, au unde să-şi tragă sufletul după drumul parcurs şi pot, în condiţii civilizate să-şi petreacă cȃteva clipe într-un ambient deosebit. 
Ziua comunei Izvoarele, este o "întȃlnire cu fii satului", ce se caracterizează printr-o serbare cȃmpenească, cu spectacole cultural – artistice, expoziţii de artă tradiniţională şi întreceri sportive.
Tot de ziua comunei, este şi un prilej de a aduce înaintea locuitorilor, şi pe cei care sunt mai speciali, care duc fală numelui şi originilor, mai departe, care, dacă putem afirma, sunt oameni de onoare, pentru comună. Aşadar, în anii ce au trecut, în cadrul ceremoniilor Zilei Comunei, s-au premiat cu cȃte o "Diplomă de cetăţean de onoare", următoarele persoane:
Emilia Comişel – etnograf;
Petre Mihai Băcanu – ziarist;
Constantinescu Gheorghe – pictor;
Alte evenimente locale de interes, pot fi structurate, astfel:
14 octombrie – Ziua Recoltei – tȃrg tradiţional de Sfȃnta Parascheva şi serbări populare în satul Homorȃciu; locaţie: Biserica Homorȃciu, Căminul Cultural;
21 iulie – Tȃrg anual de Sfȃntul Ilie, în satul Izvoarele;
21 mai – hramul Mănăstirii Crasna "Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena", locaţie: parcarea şi parcul din Schiuleşti;
15 iunie – la Biserica Izvoarele – hramul Bisericii "Izvorul Tămăduirii";
15 august – la Căminul Cultural Homorȃciu – hramul Bisericii "Adormirii Maicii Domnului".
ultima duminica din luna august, din anul 2017, se organizează în comună "FESTIVALUL DULCEȚII, AL OBICEIURILOR ȘI TRADIȚIILOR DE PE VALEA TELEAJENULUI" eveniment aflat înregistrat în calendarul unor parteneri valoroși cum sunt: Autoritatea Națională pentru Turism, Camera de Comerț Prahova, Asociația cele mai Frumoase Sate din România, Institutul de Bio-chimie Alimentară București.

Facilitati oferite investitorilor:

Infrastructură
I. Drumuri:
Teritoriul comunei Izvoarele este străbătut de la sud la nord, pe o lungime de aproximativ 6 km, de drumul naţional DN 1A, Bucureşti – Ploieşti – Braşov, care traversează satele: Malu Vȃnăt, Homorȃciu şi Izvoarele.
Din DN 1A, în satul Homorȃciu, se formează drumul Judeţean DJ 102, care face legătura cu orăşul Slănic, trecȃnd prin satul Schiuleşti, drum ce necesită modernizare, aflat într-o stare mediocră, şi datorită reliefului (alunecări de teren, teren accidentat), dar şi a asfaltului de proastă calitate.
Prin aşezarea sa, comuna Izvoarele îşi dezvoltă relaţiile în teritoriu pe toate nivelurile:
La nivel naţional prin DN 1A (Bucureşti – Ploiesti - Braşov) şi calea ferată Ploieşti – Măneciu;
La nivel judeţean, comuna este stăbătută de drumuri Judeţene cu o lungime totală de aproximativ 6,5 km
La nivel local, prin reţeaua de drumuri comunale, are o lungime totală de aproximativ 31,5 km.
Lungimea totală a drumurilor asfaltate, din comună, se ridică astfel la aproximativ 18 km, iar cea a drumurilor pietruite, la aproximativ 16 de km.
Situaţia drumurilor din comună, este următoarea:
1. Drum reabilitat - Drumul de interes judeţean DJ 102, pe traseul DN 1A – Monument Homorȃciu – Tarifa, intrare Schiuleşti, drum reabilitat pe lungimea de 4,40 km;
2. Drumuri modernizate:
- Drumul comunal DC 21, pe traseul DN 1A Izvoarele – Mucalu Delia, modernizat pe o lungime de 2,113 km;
- Drumul comunal DC 20, pe traseul Tarifa – intrare Schiuleşti – parcare Schiuleşti, modernizat pe o lungime de 2,067 km;
- Strada Gării, pe traseul DN 1A Izvoarele – Gara CFR – legatura cu DC 21 - modernizat pe o lungime de 1,008 km;
- Sat Izvoarele: Strada Soresti –Valea Mare – modernizat pe o lungime 1,103 km;
- Sat Schiulești: strazile Varf, Coasta, Postei, Cot, Sipot – modernizate pe o lungime de 1,863 km;
- Sat Homorâciu: strada Valcel –modernizata pe o lungime de 1,875 km;
- Sat Cernești: drumuri locale modernizate pe o lungime de 710,58 km;
- Drumul tehnologic, Teişani – Izvoarele – Măneciu, betonat –( uzura 90 %) pe o lungime de 4,88 km.
3. Drumurile pietruite, printre care, drumul de interes judeţean DJ 102, pe traseul Tarifa, intrarea în Schiuleşti – limita administrativă cu oraşul Slănic, pe o lungime de 2,09 km, dar şi celelalte drumuri de interes local, pietruite pe o lungime totală de peste 45,8 km.
Comuna este traversată de linia ferată 306 Ploieşti – Măneciu pe o lungime de aproximativ 8 km, localitatea fiind deservită şi de o staţiile de cale ferată Homorȃciu şi Izvoarele.
Staţiile Homorȃciu şi Halta Izvoarele, pe lângă traficul de călători poate asigura şi servicii de coletărie, mesagerie şi bagaje, iar prin dotările pe care le dispune aceasta, poate asigura bune condiţii a traficului de mărfuri, mişcare şi triaj vagoane.
II. Alimentare cu apă
Alimentarea cu apă a comunei Izvoarele, se face din mai multe surse:
- Pentru satele Izvoarele şi Schiuleşti din captarea pȃrȃului Crasna- Statia de tratare Schiulesti , iar ca sursă alternativă nefunctionala, pentru satul Izvoarele, Statia de Tratare Măneciu.
- Pentru satele Homorȃciu şi Malu Vȃnăt, alimentarea cu apă se face prin captarea unor izvoare de pe raza localităţii, dar şi din Stația de Tratare Măneciu.
- Pentru satele Cerneşti şi Chiriţeşti, sunt posibilităţi de alimentare cu apă potabilă din conducta de transport apă potabilă administrată de Serviciul de Gospodărire a Apei Vălenii de Munte, sursa Statia de Tratare Maneci
- În cazul acestui serviciu comunitar de alimentare cu apă pentru comuna Izvoarele, avem ca operator, S.C. Hidro Prahova S.A., care asigură alimentarea cu apă pentru locuitorii comunei, în baza unui contract delegat gestiune, cu licenţă.
III. Canalizare
În comuna Izvoarele, investitia "Sisteme de canalizare menajeră" pe satele Izvoarele și Schiulești, finanțată de Agenția Fondului de Mediu este în derulare, stadiul lucrărilor fiind de 75 % în iunie 2017.
IV. Alimentare cu gaze naturale
Comuna Izvoarele nu este racordată la o reţea de distribuţie a gazelor naturale, însă este prins ca proiect de importanţă în strategia de dezvoltare, astfel dorind a se racorda la sistemul de alimentare cu gaze naturale, pentru satisfacerea nevoilor populaţiei.
V. Alimentare cu energie electrică
Alimentarea cu energie electrică a comunei Izvoarele, se face din sistemul energetic naţional, prin linii electrice de medie tensiune, în majoritate aerian.
Reţelele de medie tensiune sunt trecute pe planul de echipare edilitară şi alimentează posturile de transformare existente pe raza comunei.
Situaţia sistemului de alimentare cu energie electrică, pe raza comunei se prezintă, astfel:
1. Sat Homorâciu - centrala hidroelectrică - beton cu armături ( vârsta 10 ani);
2. Sat Izvoarele - 5 posturi de transformare aeriene ( vârsta 30 ani )
3. Sat Homorâciu - 5 posturi de transformare aeriene ( vârsta 30 ani )
4. Sat Malu Vânăt - 2 posturi de transformare aeriene ( vârsta 30 ani )
5. Sat Schiulești - 2 posturi de transformare aeriene ( vârsta 30 ani )
VI. Iluminatul public al comunei acoperă peste 95% din lungimea rețelei de drumuri comunale și drumuri secundare, este un serviciu public aflat în subordinea autorității locale.
VII. Telecomunicaţii
Comuna Izvoarele se află în zona de acoperire a reţelelor de telefonie şi televiziune prin cablu.
Astfel, în comună există cablu TV, dar şi acoperire ȋn proporţie de 80 - 90% pentru rețele Vodafone, Orange și Cosmote.
VIII. Salubrizare
Comuna Izvoarele este deservită de serviciile oferite de către operatorul S.C. C.S.P.E.R. S.A., cu care s-a încheiat un contract delegare gestiune în anul 2015, cu licenţă.
IX. Locuinţe
Fondul de locuinţe, la nivelul comunei Izvoarele, se ridică la circa 3000 de locuinţe, în anul 2011. Majoritatea locuinţelor sunt construite din cărămidă, având parter şi cel puţin 3 camere de locuit, dar există şi construcţii mai recente cu mai multe nivele şi, bineînteles, cu mai multe camere de locuit.
Sănătate
La nivelul comunei Izvoarele, în anul 2017, reţeaua publică de ocrotire a sănătăţii cuprinde: patru cabinete medicale, un cabinet stomatologic, deservite de către cinci medici, şi o farmacie.
Situaţia cabinetelor atȃt medicale, cȃt şi stomatologice este următoarea:
Cabinete medicale individuale: în satul Izvoarele: C.M.I. "Dr.Miclea Petruţa" și C.M.I. "Dr.Pisau Maria" și în satul Malu Vânăt  "Dr. Hrubaru Răzvan"
Cabinete medicale stomatologice: în sediul Dispensarului Uman Izvoarele, Cabinet Stomatologic "Dr. Fediuc Gabriela" și în Centrul Medical din satul Homorâciu, încă două cabinete din care unul stomatologic.
Baze sportive, cluburi locale
Activitatea sportivă:
Asociatia sportiva "TINEREȚEA IZVOARELE" are un istoric considerabil care se apropie de 75 de ani, și sub tutela autorității locale, conform reorganizării făcute după anul 2000 conform Lg.69/2000, desfășoară activitatea permanentă, asigurand cadrul organizatoric și funcțional pentru practicarea sportului și a fotbalului în special.
Avem câteva sute de copii și tineri legitimați de către AJF Prahova și echipele de copii şi seniori "Tinereţea Izvoarele" sunt înscrise în campionatul judeţean de fotbal.
În clasamentele campionatului Județean organizat de AJF Prahova Echipa de copii, juniori și seniori, se clasează an de an pe unul din locurile fruntaşe.
Baza materiala este formată din: Stadion cu teren de fotbal și vestiare în satul Izvoarele, amenajat și dotat corespunzător ( nemodernizat ) și Bază sportivă de Tip B, construită din fonduri guvernamentale în satul Schiulești, cu teren sintetic și vestiare, situat într-o locație extrem de pitorească, lângă Parcul de Agrement Schiulești.
Tot cu sprijinul autorității locale, sălile căminelor culturale au fost dotate cu mese de tenis, unde elevii și tinerii pot practica acest sport în perioadele în care nu pot petrece timpul în aer liber.

Proiecte de investitii:

Sistem de canalizare menajeră - datele Izvoarele și Schiulești - stadiu execuție 75% - Finanțare Agenția Fonduri de Mediu
Asfaltare străzi - OG 28/2013 - stadiu execuție 50% - PNDL
Asfaltare străzi: Ulița Cojanilor Malu-Vânăt și Colțul Mic Homorâciu - proiectare, AC -Buget Local și CJ
Amenajare trotuare sat Malu Vânăt - proiectare + AC - Buget Local
Modernizare rețea alimentare cu apă Duculești - Izvoarele, Șipot și DC 20 - Schiulești - proiectare + AC - Buget Local
Asfaltare strada Valea Mare - sat Izvoarele și strada Cot - Schiulești - proiectare + AC - Buget Local
Lucrări de racordare la rețea de canalizare sat Izvoarele - stadiu execuție - 50% - Buget Local

Locatia noastra

Ghidul Primariilor

copyrights © 2018 Millenium Management. Realizare: Gloobus Software Development.    All rights reserved.

Acest site foloseşte cookies! Continuarea navigării implică acceptarea lor!
Pentru mai multe informatii despre cookie-uri puteti citi aici.