PRIMĂRIA DOBRIN

Dobrin

Tip: Comuna

Adresa: Principală, nr. 16 (Cod postal:457120), Dobrin, Jud. Salaj, Romania

Cuvantul Primarului

Cuvantul Primarului:

Prezentarea localitatii

Persoane din institutie:

Primar: Bogdán Ferenc István
Viceprimar: Tóth Alexandru
Secretar: Végh Hajnal Juliana
Contabil: Puşcaş Viorica Cornelia

Suprafata: 4000 ha

Intravilan: 270 ha

Extravilan: 3730 ha

Populatie: 1643

Gospodarii: 780

Nr. locuinte: 860

Nr. gradinite: 4

Nr. scoli: 4

Numele localitatilor aflate in administratie:

Dobrin, Doba, Deleni, Naimon, Sîncraiu Silvaniei, Verveghiu

Asezarea geografica:

Comuna Dobrin este amplasată în partea nordică a judeţului Sălaj, la o distanţă de 19 km faţă de Municipiul Zalău - reşedinţa de comună şi 14 km de cel mai apropiat oraş, Cehu Silvaniei. 
Comuna Dobrin se învecinează astfel: 
- în partea nordică cu comuna Sălățig;
- în partea estică cu orașul Jibou și comuna Someș Odorhei; 
- în partea sudică cu comuna Crișeni și comuna Mirșid; 
- în partea vestică cu comuna Hereclean. 
Evoluție și scurt istoric:
DOBRIN
Satul, reşedinţă de comună, purtând acelaşi nume, aşezat în nordul judeţului, pe malul drept al Văii Sălajului are în vecinătate comunele Hereclean, Sălăţig, Someș Odorhei, Mirsid și Crișeni cât și în apropiere, oraşul Jibou. Satele aparţinătoare comunei sunt Dobrin, Doba, Deleni, Naimon, Verveghiu şi Sâncraiu Silvaniei.
Denumirea în limba maghiară este: Debren 
Satul Dobrin număra la recensământul din anul 2002, 313 locuitori, din care 160 bărbaţi şi 153 femei. Satele cu cea mai mare populaţie sunt Doba cu 619 şi Verveghiu cu 471 locuitori, iar celelalte, Sâncraiu Silvaniei 173, Deleni 94 şi Naimon 92 au un număr mai mic de locuitori. Toată comuna avea în anul 2002, 1762 locuitori din care 858 bărbaţi şi 904 femei. Din punct de vedere etnic trăiau aici 386 de români, 1320 maghiari, 56 ţigani. Confesional era următoarea situaţie: 355 ortodocşi, 29 romano-catolici, 6 greco-catolici, 1190 reformaţi, 1 unitarian, 90 de baptişti, 30 penticostali, 36 adventişti de ziua a 7-a şi 25 alte religii. 
Atestarea localității Dobrin este următoarea: 1423 Debren, 1450 Debrend, 1557 Debro (Petri III: 262), 1733 Dobrin, 1854 Debren, Dobrin (Bul. 85), 1900 Debren, 1930 Dobrin.
"Toponimul Dobrin, ţinând seama de alte atestări mai vechi de cât 1423, trebuie corelat cu apelativul slav debrǐ "pădure, codru" temă care stă şi la baza toponimului Debreczen din Ungaria, care are acelaşi nume cu fostul Dobriţinaş, actualmente Dumbrava din Maramureş. Acesta apare atestat la 1584 Debreczen, 1598 Kis Debreczen, etc. Dacă observăm şirul înregistrărilor documentare în atestarea Dobrinului schimbarea se petrece la 1733, când forma generală Dobrin devine stabilă până in zilele noastre. La această dată oiconimul amintit este pus în legătură cu apelativul slav dobrŭ "bun" ( rus, dobryi – "bun", dobrota – "bunătate" etc), probabil în analogie cu alte toponime şi antroponime formate de la această temă foarte productivă şi cunoscută.
În ceea ce priveşte structura toponimului Dobrin din Sălaj, acesta conţine tema dobr- + formantul toponimic slav – in, cu sens genitival adică "a lui Dobre" În atestarea de la 1450 Debrend, a fost preluat în limba maghiară suprapunându-se peste forma slavă Debren formantul toponimic maghiar tot cu sens posesiv "- d ".
Celălalt toponim din judeţul Sălaj Dobrocina este format de la aceeaşi temă, adăugându-se sufixul slav "- oc -".
Din radicalul dobr - s-au format numeroase antroponime româneşti ca: Dobra, Dobrel, Dobrin, Dobriş, Dobrinoiu, Dobriţoiu, Dobrotă, Dobroiu, Dobroţeanu, Dobrică, etc. Pe sol maghiar de la Debreczen s-au format numele de familie: Debreceni, Debreczeni, Debrenti şi altele. (Dic.Etim.Sălaj.,Prof.Dr. Gh. Chende Roman)
În 1387 Dobrinul aparţinea de Cetatea Aurită (loc. Cheud, com. Napradea) şi începând cu anul 1549 de Cetatea Chioarului ( Kövár). Era în administarea Comitatului Solnocul de Mijloc, şi se afla tocmai în locul de vamă. La 1423 este amintit ca fiind pe moşia familiei Jakcsilor. În 1472 a fost înregistrat pe Bélteki Drágfi Miklós şi fiii săi: Bertalan, Ferencz, György şi Péter.
În jurul anului 1475 în Dobrin apar ca plătitori de impozite Potencziána cu 5 forinţi, Drágfi cu 10 fr., Jakcsi Péter cu 3 fr., iar în 1543 iobagii lui Körösi Ferencz cu plata impozitului pentru 5 porţi, a lui Jakcsi Mihály pentru 2 porţi, a lui Körösi Miklós cu o poartă. S- au mai consemnat 3 primari (biró), 2 libertini, un scutelnic, 9 săraci, două case noi şi două terenuri pustii. În 1549 Dobrinul a fost împărţit între Körösi Miklós, Dobai Lázár şi Körösi Ferencz, a căror iobagi au plătit după câte 3 porţi fiecare. Mai erau 2 primari, 14 săraci, 7 case noi. În 1570 iobagii lui Körösi János au plătit impozit pentru 6 porţi, a lui Dobai Benedek pentru 4 porţi. În 17 iunie 1477 din ordinul regelui Mátyás au fost înregistraţi pe moşia lui Jakcsi Péter din Coşei, Bönyei Tamás şi László.
Până la sfârşitul secolului al XVIII-lea se înregistrează mai multe donaţii şi moşteniri de terenuri, care urmau să aparţină de Cetatea Hododului, apoi s-a revenit şi s-au operat alte mişcări ale moşiilor, prezente fiind familiile Jacsi din Coşei, Körösi, Báthori György şi Anna, Körösi János din Şamşud, Székely Benedek şi Dobszai István. ( Menţionăm că primarii erau persoane alese şi erau onorifice)
Documentele semnalează şi existenţa populaţiei româneşti în sat amintind pe la 1797 de contribuţia pentru "sarcinile de război", între care preotul greco-catolic Pop Ionuţ, şi cantorul său Deac Onuţ. (Vonul este forma provenită de la Onuţ, Ionuţ, Oniţ ) Puţin mai târziu, (1805) sunt înregistraţi şi nobilii incorporabili, neplătitori de impozite, dar împreună cu caii şi harnaşamentele necesare. A fost cazul lui Viski Daniel şi Dobai Farkas.
Greco catolicii şi-au ridicat în anul 1720 o biserică din lemn, exista însă şi o biserică reformată. "Maghiarii din Dobrin au fost nimiciţi pe vremea revoluţiei Rákóczi". (Petri, III, 220) Şcoala confesională greco - catolică avea o sală de clasă şi s-a construit în 1898.
În 1715 au plătit impozite 6 gospodării de iobagi şi 4 de jeleri, din acestea 6 maghiare şi 4 româneşti. În 1720, 2 gospodării de nobili, 21 de iobagi, şi 4 jeleri; în total 27 de gospodării din care 16 maghiare şi 11 româneşti.
Numărul locuitorilor în 1715 a fost de 90 respectiv; 54 maghiari şi 36 români; în 1720 – 243 locuitori, din care 144 maghiari şi 99 români. In anii următori populaţia românească este în creştere şi datorită jertfelor celor din Dobrin în timpul revoluţiei. In anul 1733 au fost 21 de familii de români, iar în 1847 numărul locuitorilor este de 233, toţi greco- catolici., în 1890 numărul locuitorilor este de 503, din care 20 maghiari, 471 români şi 12 alte naţionalităţi. După religie existau 485 greco-catolici, 7 romano- catolici, iar reformaţi 10 şi 8 izraeliţi. Numărul caselor a fost de 114.
În 1895 numărul gospodăriilor a fost de 169. Din suprafaţa de 1557 holde cadastrale, terenul arabil reprezenta 877, pădurile 237, pajiştile 188, grădinile – 112, păşunile – 67, neproductiv – 76 holde. Averea activă a Dobrinului in anul 1900 se ridica la 3500 coroane, iar impozitul plătit statului era de 2424 K. Pe atunci producţia de vin era destul de importantă mai ales pentru buna lui calitate, motiv pentru care era căutat şi în afară.
Recensământul din 1910, cu un chestionar mult mai complex rămâne ca o oglindă pentru cunoaşterea situaţiei în care se găsea şi comuna Dobrin şi oferă posibilitatea unor comparaţii privind populaţia, reprezentarea etnică, procesul de maghiarizare, confesiunea, casele şi materialele de construcţie.
DELENI
Satul Deleni este un sat mic, al cărui viitor este incert datorită scăderii continue a numărului locuitorilor. Populaţia existentă este formată în marea ei majoritate din oameni în vârstă, aproape toţi peste 60 de ani.
Faptul că la recensământul din anul 2002 număra doar 94 de persoane, din care 47 bărbaţi şi 47 femei, anunţă oarecum starea ce va duce la desfiinţarea localităţii. În urmă cu peste trei secole purta numele de Cioara, un nume comun multor localităţi, care şi l-au schimbat cu timpul. O singură localitate din ţară a mai rămas cu acest nume, în judeţul Alba, Cioara de Sus. Numele satului a fost schimbat în anul 1964, Delenii, iar mai târziu a fost adoptată forma Deleni. Denumirea în limba maghiară eate: Nagymon-Újfalu.
Satul este atestat târziu, în jurul anului 1700 şi este consemnat de Petri Mór (IV:695) cu denumirea de Csora, 1750 Syilágycsora (cA), 1760-1762 Nagymonujfalu, 1804 Csora sive Nagymon-Ujfalu (Petri), 1839 Tsova, 1854 Nagy Mon Ujfalu, Cioara (Bul.86), 1930 Cioara, 1964 Delenii, 1966 Delenii.
Cioară este considerat un cuvânt expresiv, întrebuinţat cu multe sensuri în limba română, însă originea este incertă, necunoscută. (DER) Cercetătorii au remarcat numeroase asemănări; B.P.Haşdeu îl considera un cuvânt dac, după Lahovary 323. sensul esre rezultatul unei contaminări cu ţigănescul čor "sărman, nenorocit; ţigan" (Graur 138; Juilland 162)., apoi în diferitele regiuni ale Italiei cu mici diferenţe de sensuri au fost găsite formele de : sicil., calabr. čaulo, napol. čaolę, tarent. čola, piem. čova, sav. šave, cf. calabr. čola, "găină slabă şi mică" (Rohlfs 210). Cf. Pascu, I, 64; Rosetti, II, 114. (DAR; DER)
Cum în limba maghiară cuvântul cioară este tradus prin Varjǔ, documentele ce atestă satul redau cu grafia maghiară cuvântul românesc aşa cum l-au auzit; Csora. Determinantul Szilagy, situează localitatea în Sălaj pentru a le deosebi de multe altele, din Alba, Hunedoara, Cluj etc. După 60 de ani de la prima consemnare, documentele amintesc pentru Cioara cuvântul Nagymonujfalu, scris legat sau despărţit, faptul ne este confirmat de (Petri IV: 695). Se arată că Cioara este satul = falu; nou = uj înfiinţat de-al Naimon-ului, atestat la 1214 villa Mon. (Dic. Etm. Sălaj; Prof. Dr. Gh. Chende Roman, p. 140)
Aşezarea nou înfiinţată mai la deal prin defrişarea pădurii reprezintă şi o separare a acelor familii care trebuiau să plece, desţelenind alte terenuri pentru a putea trăi. "Martorii din 1804 confirmă că "ciorenii" s-au extins în hotarele Naimonului, locul Cioara împreună cu podgoria Bálvány, care a fost pădure. Acolo au început să-şi construiască casele, în jurul anului 1700, Petru Şanta şi Ionuţ Sabău. La mijlocul sec. al XVIII-lea localitatea avea doar câteva case." (Petri) Este aşadar posibil ca locul unde s-au aşezat să fi purtat acest nume şi satul să fi preluat numele locului. Numele de mai târziu Deleni, caracterizează acest loc, "mai la deal", "mai sus spre pădure".
Biserica de lemn greco-catolică a fost construită în 1720, registrele care o amintesc datează din 1824. Pentru ajutor de război, în 1797 au fost înscrişi preotul greco - catolic Popa David şi cantorul bisericii Zaharia Pop. În 1750 locuiau 122 de români greco - catolici. Aveau şi o şcoală confesională elementară, cu o clasă, construită în 1899.
Numărul locuitorilor în 1847 era 272, în 1890 – 268, după limbă 24 maghiari, 243 români, alte 1, iar după religie – 1 romano- catolic şi 243 greco-catolici, 10 reformaţi şi 14 izraeliţi. Existau 60 de case. În 1895 erau 156 gospodării ce deţineau o suprafaţa de 770 holde cadastrale, dintre care 424 ha teren arabil, 118 pajişti, 79 păşuni, vie şi paragină - 56, de semănat - 1, grădină 31, păduri 2, neproductiv - 59 holde.
În anul 1900 averea activă a Delenilor se ridica la suma de 1420 Coroane şi plăteau statului un impozit de 1270 K. 62 f. (Petri,IV:697)
Între multe alte denumiri sunt cunoscute şi fântânile – La Piatră, la Bârne, la Fogadó.
NAIMON
Aşezat în partea de Nord a judeţului, satul Naimon avea în anul 2002, 92 locuitori, din care 47 bărbaţi şi 45 femei. Valea cu nume omonim trece prin apropiere şi nu departe întâlneşte râul Sălaj iar existenţa ei este benefică sătenilor în practicarea îndeletnicirilor agricole. Denumirea satului în limba maghiară este Nagymon.
Localitatea are una din cele mai vechi atestări documentare: 1214, 1217 villa Mon, (Registrul de la Oradea), 1219 Nyr (Doc.Rom.C,a I:60,98), 1376 Mony, 1492 Nagh-Mon, 1636 Nagimon (Petri,IV:87), 1854 Nagy Mon, Monu (Bul.86), 1900 Gagymon, 1966 Naimon.
Toponimul villa Mon, actualul Naimon s-a format pe baza hipocoristicului Mon, (Monu) Această temă a cuvântului este considerată de specialişti de origine punică, atestată şi de izvoare latine cum este numele Monna. Forma Monikos din greacă cu femininul Monika, au variante în Monachos – "pustnic, monah"- "singur, solitar", format din monos –"singur", engl. monk, germ. Münch, fr. moine, it. Monaco, sunt înrudite cu rom. monah şi mănăstire. O altă soluţie etimologică îl apropie pe Mona de goticul munan - "a gândi, a crede" sau muns - "gândire", engl. Myne - "amintire, dorinţă" şi germ. "minne" – "dragoste", de unde prin latină, avem în română - minte, amintire, memorie, mentor, reminiscenţă etc. Toate aceste soluţii provenind din diferite regiuni ale Europei, nu sunt contradictorii, punicul Monnica, prin intermediul onomasticului creştin, se întâlneşte cu gr. Monika, cu germ. Mona sau cu lat. Mona (din monna = mamă, soţie), ajunse astăzi nume la modă.(Ionescu 1975:215, cf. Şi Graur 1965:23,106,156). În cazul satului Naimon observăm că, după prima atestare: villa Mon- "gospodăria lui Mon", apare la 1219, numele Nyr - "mesteacăn" apoi începe să apară determinantul Nag -, Nagh -, Naghi -, Nagy, magh.- nagy,” mare”. Datorită pronunţiei slabe a grupului "gy", pronunţat "d*i" la sfârşitul determinantului, el s-a modificat prin asimilare în "nai"-, rezultând forma actuală Naimon. (Dic. Etm. Sălaj)
Primii moşieri apar în 1369 şi au fost cei din familia Jakcs din Coşei. În 1367 locuitorii terminaseră deja capela din lemn, iar în 1383 slujea preotul András. Despre biserica reformată sunt date de la începutul secolului al XVII-lea când localnicii din Naimon şi Bulgari îl susţineau împreună pe predicator. Un alt preot reformat cunoscut a fost Mihályfalvi András, care slujea în jurul anului 1629. În mijlocul secolului al XVIII -lea s-a construit din nou biserica reformată, probabil şi aceasta a fost tot din lemn. Până la urmă în anul 1842 s-a instalat clopotniţa din lemn în turla bisericii, care a fost apoi renovată în 1861.
După 1980 s-au făcut alte reparaţii la biserică, când, cu ajutor olandez s-a turnat fundaţia pentru anexe. Construirea bisericii de astăzi a început în 1914 şi s-a sfinţit în 22 aprilie 1916. Clopotul rechiziţionat în vremea primului război mondial a dispărut. A rămas clopotul cel mic, turnat în 1774, care se află (fisurat) în casa parohială. Clopotul mic de acum a fost împrumutat de la capela familiei Orgavány din Bocşiţa în 1957, iar clopotul cel mare a fost turnat la Bucureşti în 1958.
Primele date despre învăţământ apar într-un document din 24 aprilie 1620, ce aminteşte de un învăţător trimis de biserică. Totuşi numele primului învăţător apare în anul 1777 şi el se numea Vígh János. Şcoala nouă modernă s-a construit în 1937.
Populaţia Naimonului în anul 1847 era de 373 locuitori, iar în 1868 – 240, în 1890 – 259 (249 magh. şi 10 români), în 1920 – 227 (din care 1 român şi 2 evrei), 1966 – 181 locuitori., în 1992 – 95 locuitori (toţi reformaţi), 1996 – 108. În anul 1895 existau 119 gospodării. În Naimon s-a născut marele lingvist Márton Gyula (1910-1976). (Sz. M : 443)
DOBA
Satul Doba este localitatea cu cea mai numeroasă populaţie din cadrul comunei, datorită faptului că înainte existau două sate, a căror distincţie se făcea cu ajutorul determinanţilor mare şi mică: Doba Mare şi Doba Mică. Fiind foarte apropiate ca aşezare ele s-au unit şi poartă numele de Doba. Aşezarea e străbătută de două văi cu nume omonim, care se varsă în râul Sălaj nu departe una de cealaltă cuprinzând astfel satul încă din imediata apropiere a DJ 108D. Denumirea în limba maghiară este aceeaşi : Doba şi formele dinainte de ultimul recensământ: Kissdoba es Nagydoba. 
Atestarea acestor aşezări, începând cu Registrul de la Oradea, merge aproape împreună, întrucât fondul documentar este legat de familiile stăpânitoare în ambele locuri. Anul primei atestări pentru ambele sate este 1220, sacerdos de villa Duba şi Duba, la 1334 Daba (Doc.Rom., a I 109, B III, 319), 1446 Nadoba -= Nagdoba – în Comitatul Solnok exteriori, 1452 Kisdaba (Petri, III :308; şi Zichy X : 317), 1762 Nagy Doba şi Kis Dobo iar din 1854 NagyDoba, Doba Mare şi Kis-Doba, Doba Mika. Se constată că în secolele XIII – XIV –lea era un singur sat, iar după anul 1854, denumirile se păstrează la fel, apar doar unele determinative ca Allszeg şi Felszeg (de sus, de jos) 
Având în vedere că apelativul dubă şi dobă există în limba română veche cu sensuri diferite, care s-au păstrat şi sunt de provenienţă slavă, unul însemnând ambarcaţie, luntre făcută dintr-un trunchi de copac scobit. – 2. Ciubăr de lemn. – 3. (Trans.) Vas pentru fructe, din coajă de cireş. Si cel de-al doilea cuvânt dobă care ne sugerează atât instrumentul cât şi esenţa lemnului din care era construit, adică stejarul (Trans.) Instrument muzical rustic. Sl. dyba "trunchi" (Cihac, II, 95), cf. rut., rus. dub "stejar; luntre", sb. dubak "dubă, vehicul". Pentru evoluţia semantică, cf. drîng la sensul de "temniţă" s-a ajuns plecîndu-se de la butucul de care erau legaţi, deţinuţii, pol. dyby (cf. Bogrea, Dacor., I, 263), sau sl. dyba, de unde dibă, s.f. (butuc). cf. dîmb, dumbravă. 
A dubăi, vb. (Trans., a cînta la dubă); dubas, adică cel care bătea doba, s.n. (DER) Cuvintele de mai sus datorită productivităţii limbii române, pornind de la stejar, dîmb, dumbravă, dubă, dobă etc au dat numeroase antroponime şi toponime printre care amintim numele: Doba, Doban, Doboş, care prin etimologie populară, la venirea ungurilor au putut fi asociate cu apelativul maghiar « dob » tobă sau dobos – dobaş- toboşar. Amintim că în limba maghiară cuvântul este tot de origine slavă. Astfel înţelegem sensurile: Sacerdos de villa Duba, (lat. Sacerdos – "preot", villa – gospodărie mică la sat,( la ţară), traduse în magh. 1477 prin egyház – ak,- at = "biserică" Alte toponime asemenea sunt: Doba (OT, SM, SJ), Dobeni (HR). Dăbâca(CJ) Dobîrceni (BT) etc. (Dic. Etim. Sălaj, Prof. Dr. Gh. Chende Roman, 145) 
Separarea celor două sate s-a făcut sigur până la începutul sec. al- XV-lea pentru că în 12 aprilie 1413 au fost înregistraţi pe moşia Doba Mică din Comitatul Solnoc: fiul lui Kisdobai István, Mihály; fiul lui Kisdobai Pál, Lukács şi Kisdobai Demeter.Se presupune că au fost multe neînţelegeri privind terenurile care au dus această separare, unele aparţinând cu partea lor de sat de Comitatul Solnocul de Mijloc, iar altele de Comitatul Crasna.
Cea mai importantă familie nobiliară a fost familia Dobai. Satul Doba a devenit deja dîn 1362 moşia lui Dobai Miklós şi János (fraţi), care au primit titluri de nobleţe din partea lui I. Lajos. Au fost familii importante în comitatul Solnocul de Mijloc dar şi în Comitatul Crasna. Dintre ei unii au devenit funcţionari ai regalităţii: primpretori, prefecţi, notari şi prim-notari, apărând şi în documentele de înregistrare ale nobilimii.
În Doba a fost preot şi Apáczai János, despre care se spune că ar fi fost preotul de campanie a lui Rákóczi Ferenc II.
Conform datelor din 1715 şi 1720, pe vremea "Pragmaticei Sanctiuni", Doba (Mare şi Mică) nu apar pe listele locuitorilor plătitori de impozite - asta însemnând că au fost considerate comune nobiliare. Pentru revolta nobilimii din 1797 şi pentru "contribuţiile de război" au fost înscrişi şi impozitaţi din Doba un mare moşier Décsei Zsigmond şi alţi opt mai mici precum şi un nobil care locuia pe propriul său teren fiind scutit de impozite până atunci alături de alţi 18 nobili. Doba avea deci un mare număr de nobili din care 28 erau scutiţi de impozite iar plătitori erau 101 nobili scăpătaţi. (1805)
Anul 1817 a fost un an nefast datorită foametei şi bolilor care au bântuit atunci. Din consemnările preotului Keresztes János (1815 –1826) în Doba Mare au murit în total 53 de persoane din care 37 datorită subnutriţiei, iar în Doba Mică 74 – dintre care 47 datorită subnutriţiei. Cea mai sinistră zi a fost cea de 13 iulie, când au murit în Doba Mare 25 (24 de foame) de oameni, în Doba Mică 21 din care 18 de foame.
În 1847 în Doba Mare au locuit 466 de persoane (434 reformaţi, 32 români, greco-catolici), în Doba Mică 549 (475 reformaţi, 1 romano catolic, 70 români greco – catolici şi 3 izraeliţi). În 1868, în Doba Mare erau 277 locuitori iar în Doba Mică 459. În anul 1890 - 329 loc. (270 magh., 59 români) respectiv 475 (446 magh. şi 29 români.); Numărul caselor era de 77 respectiv 110; în 1895 în Doba Mare au fost 212 gospodării, suprafaţa fiind 1388 de holde cadastrale din care 632 de teren arabil, 286 de păşune, 192 de pajişti, 146 de pădure, grădini – 70, nefertil 62 de holde; iar la Doba Mică suprafaţa era de 993 holde cadastrale, din care 547 – arabil, 156 – păduri, 154, pajişti, 58 grădini, 51 vie, 51 paragină, şi 226 gospodării.
La recensământul din 1910 în Doba Mare (împreună cu cătunul Zobor) au fost 383 locuitori, în Doba Mică 543 locuitori. În 1920 în Doba Mare existau 334 locuitori din care 298 maghiari şi 5 evrei, iar în Doba Mică 478, din care 438 maghiari, 28 români şi 12 evrei.
După cum se poate observa din datele statistice, dar şi din cunoaşterea multor obiceiuri şi tradiţii precum şi a numelor româneşti purtate de maghiari, procesul de maghiarizare are o mare continuitate. Mijloacele fiind cunoscute peste tot "crearea unui cadru de convieţuire pe plan social şi economic imposibil, alături de procedeele din trecut de acaparare de terenuri, a pierderii drepturilor şi a averii celor care se opuneau" sau nu treceau la una din "confesiunile recepte" Simple exemple din cadrul comunei sunt grăitoare: "roman utca" apelată şi azi de locuitori, dar pe care nu mai locuieşte nici un român.
Câteva legende care aveau circulaţie în comună şi la Doba se referă la albia pârâului Császár, din Doba Mare, unde se unesc cele două pârâiaşe şi unde exista o piatră maronie, care semăna cu o uşă sculptată; s-a săpat mult pentru a o scoate, dar nu s-a reuşit niciodată. Motivul era existenţa prezumtivă a unei comori ce aparţinuse lui Obor, presupus conducător maghiar. Asemenea legende sunt legate de adevăruri străvechi aproape peste tot unde locuiau dacii, care, se ştie, îşi ascundeau aurul. Arheologii au confirmat prin descoperirile de aici prezenţa dacilor pe teritoriul comunei.
După o altă legendă, în biserica din Doba Mică se presupune că sub altar s-ar găsi un tunel, care este închis cu o dală, (úrasztala). Se zice, că nu-i voie să o ridici, pentru că cine a încercat şi a coborât în tunel, nu s-a mai întors niciodată. Tunelul ar fi condus la cetatea Erdödi, care este leagată de Rákóczi. ( Petri M: III, 309; Sz. M. 391
La cotitura de la Doba Mică este o moară, pe locul numit Câmpul Morii (Malomrét), acolo s-au ţinut târguri lunare din vechime, dar şi între cele două războaie mondiale. Mai demult moara era de apă, apoi cu abur, după un timp a funcţionat cu ajutorul unui motor Diesel, în prezent fiind o ruină nefuncțională.
VERVEGHIU
Sat aşezat pe partea stângă a Râului Sălaj, nu departe de DJ 108D şi la cca 4 km de centrul comunei, Dobrin. Verveghiu este a doua localitate ca număr de locuitori din comună. In anul 2002 avea 471 locuitori din care 215 bărbaţi şi 256 femei şi este atestat la 1334 poss. Veruolog (Doc.Rom. C.,b III: 319), 1387 Werwewlg, 1449 Wywolg, Weerweerlgh (Petri IV: 788), 1549 Werweolgy, 1797 Vérvölgj (Petri),1850 Virvélgy, (st.Tr.), 1900 Vérvölgy, 1930 Verveghiu, 1966 Verveghiu. 
Toponimul s-a format pe baza apelativelor maghiare ver "a lovi, a bate" şi völgy "vale". Satul este aşezat pe o colină, la baza căreia curge o vale, ce se varsă în râul Sălaj. Probabil că iniţial, să fi avut sensul de "locul unde se bat apele" Se observă că în timp, datorită influenţelor extralingvistice, numele a suferit mai multe transformări, ajungând la forma aceasta din nevoia de simplificare a pronunţiei în limba maghiară, după care şi în româneşte Vervölgy s-a transcris Verveghiu. (Dic. Etm. Sălaj, 294, Prof. Dr. Gh. Chende Roman) 
Se spune că pârâul amintit mai sus, Lehel a primit numele după acela al unui gornist pe care îl chema Lehel, şi care a dat semnalul de atac în locul acesta. În bătălia care s-a dat acolo, pe vale a curs atâta sânge, încât apele s-au înroşit – valea luând numele de Vérvölgy (Verveghiu). (Valea sângelui, însângerată) după evenimentele de atunci şi păstrate în conştiinţa localnicilor. Tot atunci s-a format şi localitatea Menyö (Mineu) menhely – adăpost pentru refugiaţi (Tunyogi József)
După Petri Mór originea numelui satului, pe baza tradiţiei populare este legată de evenimentele istorice: Sfântul Ştefan a trecut prin foc şi sabie pe aceia care se opuneau încreştinării. Forţa pentru eliminarea credinţelor păgâne s-a aplicat şi aici, trimiţând un conducător de oaste nemilos, care în luptă i-a tăiat pe păgâni, încât valea între Doba şi Sâncraiu a fost un râu de sânge, aici se află acum Verveghiu.
Contrar etimologiei populare, lingvistul Szabó T. Attila ne atrage atenţia că prepoziţia vér din numele satului n-are nimic comun cu vér = sanguis, ci forma modificată a cuvântului üvér = üver. Cu toată confuzia datorată neştiinţei oamenilor această interpretare a rămas cu acelaşi înţeles din cauza zguduitorului eveniment trăit de înaintaşii lor atunci, al încreştinării cu forţa din 1011.
În 1519 Verveghiu a fost împărţit între Kisdobai Antal, Nagydobai Illés Tamás şi Nagydobai György. În anul 1532, Ösi Sz. György a vândut moşiile Werwewlgh şi Szentkirály cu 12 forinţi lui Szentkirályi Moldovai Antal. (Petri)
Celebra "presă urs" "Medvesajtó", - presă uriaşă nu mai există. Ea a fost confecţionată din lemn în 1837; presa strugurii şi datorită greutăţii proprii nu mai trebuia apăsat sau învârtit, toţi strugurii puşi în presă ieşeau ca uscaţi. Pentru folosirea presei de obicei se plătea o găleată de must. Deşi avea valoare muzeală, după colectivizare presa a fost tăiată şi arsă.
În anii 1715 şi 1720 aici nu au fost recenzaţi locuitorii. În 1847 erau 541 locuitori., iar în 1890 din 580 de locuitori, 571 erau maghiari şi 9 români. După religie era un romano-catolic, 10 greco-catolici şi 530 reformaţi. Satul avea 136 de case.
În 1910 din 602 locuitori, - 509 erau maghiari, 2 români şi 10 alte etnii; reformaţi fiind 571, greco-catolici 14, izraeliţi 14 şi romano- catolici doar 3. De la prima vedere se observă că numărul românilor declaraţi era 2, dar se ştie că maghiarii nu erau greco-catolici, deci cei 14 greco-catolici fuseseră maghiarizaţi.
Locuitorii Verveghiului erau mai demult celebri în confecţionarea butoaielor, la mare căutate în acea vreme, datorită împortantelor cantităţi de vin, ce se producea în multe localităţi din comitat.
În prima jumătate a sec. al XVI-lea, biserica reformată era de sine stătătoare. Bethlen Gábor a donat dijma în favoarea bisericii. Această biserică veche din lemn a fost vândută în 1798 satului Deleni. 
Biserica reformată de piatră de acum a fost construită conform înscrisului de pe tavan, din septembrie 1803, din banii donaţi bisericii de enoriaşii din Verveghiu, pe vremea preotului T.T. Szokolyai Ádám. Clopotele au fost turnate în 1774 şi 1852. În prezent există numai un clopot, celălalt fiind rechiziţionat în timpul primului război mondial. Continuitatea existenţei preoţilor în sat începe la 1664 cu preotul: Madai István şi până în prezent. (Petri M. IV : 789) 
Şcoala confesională reformată cu o sală de clasă s-a construit în anul 1877. Conform înscrisului de pe tavanul bisericii a existat şcoală şi în 1803, când preda Szatmári József, numit "magistru de şcoală".(n.t.) Şcoala şi-a păstrat caracterul confesional, cu intreruperi, când în anul şcolar 1925- 1926 a început învăţământul şi în limba română, probabil, până în anul 1948. În şcoala construită în 1877, conform datelor din 1907-1908 au învăţat 69 de elevi, învăţător fiind Puskás József. (Sz. M. 398)
SÎNCRAIU SILVANIEI
Satul Sâncraiu Silvaniei este aşezat pe malul drept al râului Sălaj, pe şoseaua ce leagă Zălaul de Cehu Silvaniei (DJ 108D) şi la o distanţă de cca 2 Km de Dobrin, reşedinţa comunei.
În anul 2002, la recensământ, se declarau 173 de locuitori din care 85 bărbaţi şi 88 femei. Denumirea maghiară a satului este: Szilágyszentkirály
Este atestat documentar la trei decenii după Dobrin, dar existenţa celor doua localitati se pierde oricum în negura veacurilor, ele fiind străvechi aşezări dacice. Confirmarea o aduc urmele de locuiri din această zonă descoperite de arheologi.
Atestarea documentară începe cu anul 1452 cu denumirea : Zenthkkyral(Zichy IX :317), 1549 Zentkiraly, (Petri IV: 499), 1762 Szilágy Szent Kiraly, 1797 Szentkiráj (Petri 449), 1850 Szint Kraj, 1854 Szilágy-Szent-Kiraly, Sîn-Crai (Bul.86), 1900 Szilágyszentkiraly, 1930 Sîncraiul-Silvaniei, 1966 Sîncraiu- Silvaniei. 
Întreaga viaţă spirituală a comunităţilor în perioada feudală era dominată de biserică, care și-a pus amprenta şi asupra modului de gândire şi percepere a realităţilor de către oameni. În Transilvania, în această perioadă, exista o mare presiune a catolicismului. In 1428, de exemplu, regele Sigismund a emis un decret prin care a hotărât că: "nobilii (neofiţi, s.n), cnezii şi ţăranii îşi vor pierde moşiile dacă nu-şi botează copiii în legea catolică" (David 2004: 54) Era unul din motivele pentru care 9 ani mai târziu, la Bobâlna, ţăranii se vor răscula. A fost momentul odioasei "legături frăţeşti" cunoscută în istorie ca "Unio Trium Nationum", îndreptată împotriva "prea ticăloşilor români", pe care i-a exclus dintre naţii, întrucât credinţa lor nu era una dintre cele recepte. Ei erau în afara oricăror drepturi şi pentru a-şi menţine existenţa şi păstra averea, mulţi au trecut la catolicism şi s-au maghiarizat. 
Deţinătorul puterii aşadar era receptat ca "reprezentant al lui Dumnezeu pe pământ"
Personajul excepţional, care deţinea puterea era perceput ca un mediator între oameni şi zei, între oameni şi destin, sau între oameni şi istorie. Cuvintele latineşti din traducerea în româneşte a cunoscutei sintagme "k u. k."( kaiserlich und königlich) din timpul Monarhiei Austro-Ungare au fost "cesaro – crăiesc" El, regele = craiul , era considerat ca un sfânt, în atotputernicia lui şi însoţit de acest determinant a generat toponime după modelul Sf. Petru = Sânpetru, Sf. Mihai = Sânmihai aşa şi Sfântul "Crai" = Sâncrai. Aceste toponime cu numele sfinţilor practicat de biserică, caracteristic numai Transilvaniei, prin contopirea numelui cu determinantul său a servit ca model şi pentru Sîncrai. Asemenea toponime întâlnim Sîncraiul de Mureş, Sîncrăieni (HR), Sîncraiu (CJ,CV). La unele din aceastea s-a adăugat şi determinantul locului "Sîncraiul Almaşului şi Sîncraiul Silvaniei. Astfel s-a format toponimul acestui sat. Amintim şi antroponimul Sîncrăian(u), care indică originea locală a purtătorilor".(Dic. Etm. Sălaj, 254; Prof. Dr. Gh. Chende-Roman) 
După încreştinarea păgânilor de pe Valea Sălajului din 1011, pe urmele lui Tinódi Lantos Sebestyén şi Budai Ézsaiás se vorbea despre o mănăstire Szentkirály. Se crede că în jurul mănăstirii s-a dezvoltat şi satul. Mănăstirea a existat şi în 1551, când călugărul György a însoţit-o până la Sâncrai pe regina Izabella şi pe fiul său, János Zsigmond. Denumirea dealului Templom Hegy (Dealul bisericii), păstrată în amintire de localnici se referă la o capelă Szent László (Sf. Vasile) care ar fi fost aici, îşi amintea Süle Ferenc. (Petri, o.c.) Nu se ştie însă cum s-a distrus mănăstirea şi mai ales faptul atestării atât de târzii a satului, pune în dificultate cercetătorii în acceptarea acestor variante privitoare la toponimul şi istoricul începuturilor acestei aşezări. 
Satul aparţinea de Comitatul Solnocului de Mijloc şi ar fi fost localitate de "boieraşi". (n.t.) În 1705 au fost 9 nobili, în 1805 numărul acestora a crescut la 41. În anul 1847 nunărul locuitorilor a fost 277, din care 200 reformaţi, 26 greco-catolici, 41 romano-catolici, şi alţii
Prima consemnare cu numele preotului catolic şi anume Bereck datează din 8 aprilie 1452. În locul mănăstirii, care a fost fondată (cum se spune) de regele Szent László la începutul secolului al XVI-lea, a fost construită o biserică, romano-catolică, şi apoi transformată în templu reformat. În 1869 a fost demolată şi în 1871 găsim deja construcţia bisericii de astăzi, cu o lungime de 16 m, cu 8 m lăţime şi 10 m înălţime. Proiectul a fost executat de Wolfart Mihály din Baia Mare. Înălţimea turnului este de 17 m. Clopotul mic datează din 1646, iar cel mare a fost turnat în anul 1814.
Se spune că în sec. al XVII-lea Sâncraiu avea biserică asociată cu Verveghiu. Sigur că până în 1926 Sâncraiu era "biserica-mamă", apoi a fost asociată cu Naimon. (n.t.)
Primul preot reformat cunoscut în Sâncraiu a fost Szőlőskei Jónás (1671), urmat apoi de Bessenzei János, 1697. Alături de biserică a funcţionat şi şcoala confesională încă din vechime. În 1844 apare în documente numele învăţătorului Szentkirályi Sámuel, urmat în anul 1849 de magistrul de şcoală Nagy Sándor.( Petri IV: 499; Sz.M.546 )
În prezent prin proiectele pe care le are comuna cunoaşte o dezvoltare din ce în ce mai semnificativă, prin reabilitări de drumuri, construcţii, învăţământ şi cultură valorificându-şi potenţialul economic atât datorită strădaniilor locuitorilor cât şi al Consiliului Comunal în fruntea căruia se află d-l primar Bogdán Ferenc István şi viceprimar d-l Tóth Alexandru.

Activitati specifice zonei:

Așezarea geografica a zonelor de deal, măgura și terase precum și condițiile climaterice favorabile au permis populației să practice agricultura, zootehnia, apicultura, legumicultura, păstoritul și horticultura încă din cele mai vechi timpuri până azi. Un loc important din activitățile populației ocupă și: fabricarea produselor de patiserie, tâmplărie, construcțiile, distilarea fructelor, comerțul și îngrășarea suinelor și cultivarea ciupercilor champion. 
Datorita zonelor și locurilor pitorești împânzite de păduri de foioase, poieni cu fânețe și lunci, traversate de pârâul Valea Sălajului este conoscută ca zonă de vânătoare (fazani, caprioare, mistreti,vulpi) iar balțile din zonă pentru pescuit.

Activitati economice principale:

Horticultură;
Zootehnie;
Apicultură;
Cultivarea ciupercilor Champion;
Construcții;
Tâmplărie;
Comerț;
Cultura mare (porumb, floarea soarelui, grâu, cartofi).
Firme reprezentative:
SC Kun Trans SRL
SC Fredy Building SRL
SC Ecopig Farm SRL
SC Ferma Lad-Any SRL
SC Tahogbal SRL

Obiective turistice:

Pe teritoriul comunei Dobrin pot fi vizitate urmatoarele obiective turistice:
Biserica de lemn Sfinţii Arhangheli Mihail și Gavril din satul Doba - se află în localitatea Doba din judeţul Sălaj şi a fost ridicată cel mai devreme în veacul al 17-lea. Conform tradiţiei, ea a fost adusă din satul vecin Chilioara, aceasta este una dintre cele mai mici biserici de lemn din Transilvania, deasemenea in curtea bisericutei se afla mormantul soldatului necunoscut cazut la datorie in 1918 in cel de al doilea razboi mondial dar numele lui s-a pierdut in negura istoriei.
- Biserica de lemn Sfinţii Arhangheli Mihail și Gavril din satul Dobrin, 
Biserica din lemn a fost tarnosita în anul 1720, ceea ce înseamnă că lucrarea a fost începută mult mai devreme. 
Se urmărește încadrarea într-un circuit turistic a celor două monumente de arhitectură şi artă, de care conducerea comunei s-a îngrijit să le ocrotească prin reparaţii şi refacere, în anul 1998, Biserica ortodoxă de lemn cu hramul Sfinţii Arhangheli, sec. al XVI-lea din Doba şi în anul 2000, cea construita în 1720, de la Dobrin, pentru a putea folosi circuitul pentru un popas al vizitatorilor şi la alte locuri turistice pe lângă care s-ar putea dezvolta pensiuni unde tradiţia artei culinare a localnicilor şi vinul bun să poată fi puse în valoare.
În anul 1999, la Naimon, s-a inaugurat Casa Memorială "Marton Gyula" Márton Gyula (1916 - 1976) – lingvist, profesor universitar, cercetător dialect, născut în satul Naimon, Comuna Dobrin unde se găsesc însemnate publicaţii din operele sale, precum şi unele manuscrise nepublicate. 
Biserica reformată din Sâncraiu Silvaniei, despre care se presupune că a fost construită în anul 1347 
- zonele pitorești, peisajele și aerul nepoluat curat, codrii din împrejurimi sunt o binecuvântare, o adevarată bogație 
- Elemente de patrimoniu 
- Situl arheologic de la Naimon, punct "Balvanyos" Sat Naimon, Comuna Dobrin "Balvanyos" Așezare Sat Naimon, Comuna Dobrin "Balvanyos" la 800 m NNE de sat Neolitic 
- Așezare Sat Naimon, Comuna Dobrin "Balvanyos" la 800 m NNE de sat Hallstatt
- Așezare Sat Sâncraiu Silvaniei, Comuna Dobrin "Barázdahát" la capătul satului spre Cehu Silvaniei Epoca bronzului, Cultura Suciu de Sus 
- Situl arheologic de la Sâncraiu Silvaniei, punct "Laz" Sat Sâncraiu Silvaniei, Comuna Dobrin "Laz" la cca 1 km ENE de sat, în dreapta Văii Sălajului 
- Așezare Sat Sâncraiu Silvaniei, Comuna Dobrin "Laz" la cca 1 km ENE de sat, în dreapta Văii Sălajului Epoca medievală timpurie 
- Așezare Sat Sâncraiu "Laz" Sec. II – III p.Chr. Silvaniei, Comuna Dobrin 
- Așezare Sat Sâncraiu Silvaniei, Comuna Dobrin "Laz" la cca 1 km ENE de sat, în dreapta Văii Sălajului Epoca bronzului, Cultura Suciu de Sus 
- Biserica de lemn "Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril" Sat Doba Mică, Comuna Dobrin Sf. Sec. XVI 
- Biserica de lemn "Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril" Sat Dobrin, Comuna Dobrin 
Vestigii arhelogice descoperite pe raza satului Doba 
- Tetradrahmă 
Solidus (monetă din aur) emisa în anul 444 de Theodosius II (408 – 450), descoperită întâmplător de Gál Adalbert în hotarul satului Doba Mare la locul numit Liget. Moneta a fost descoperită în anul 1958 şi se află în patrimoniul Muzeului Judeţean de Istorie şi Artă din Zalău. 
- Tetradrahmă (monetă de epocă dacică din argint) emisă la sfârşitul secolului III înainte de Christos – prima jumătate a secolului II înainte de Christos, descoperită întâmplător de Gál Carol în hotarul satului Doba Mare la locul numit Gogyon. Moneta a fost descoperită în anul 1958 şi se află în patrimoniul Muzeului Judeţean de Istorie şi Artă din Zalău.

Evenimente locale:

Ziua satului Doba 21-22 noiembrie
Ziua satului Vervechiu 5-6 septembrie
Fiii satului Dobrin 22-25 noiembrie

Facilitati oferite investitorilor:

- Sprijinirea investitorilor de către autoritățile locale 
- Infrastructură corespunzătoare: apă, canalizare, electricitate, farmacie, telefonie fixă și mobile, cabinet medical uman, cabinet medical veterinar, poștă.
- Posibilități de achiziționare produse agricole, produse tradiționale (miere de albine, brânzeturi și lactate ( de oaie, capra, vacă) palincă, animale și pasări pentru crescut sau sacrificat 
- Forță de muncă, resurse umane
Oportunități:  
- existența a 2.000 ha teren arabil de bună calitate;
▪ terenuri propice dezvoltării plantațiilor pomicole și a viței de vie;
▪ tradiție pentru pomicultură, viticultură și creșterea animalelor;
▪ existența pălincăriilor;
▪ existența pășunilor și fânețelor naturale;
▪ amplasare teritorială favorabilă în ceea ce privește accesibilitatea;
▪ diversitatea domeniilor economice reprezentată de agenți economici activi;
▪ infrastructură de învățământ satisfăcătoare;
▪ existența Școlii Gimnaziale la Dobrin, Școli Primare la Doba (renovată), Sâncraiu Silvaniei și Verveghiu;
▪ existența Grădinițelor cu program normal în Dobrin, Doba, Verveghiu, Sâncraiu Silvaniei;
▪ existența bibliotecii școlare cu un volum de carte de 6493 unități;
▪ cadre didactice calificate, titulare;
▪ Existența Bibliotecii Publice care este dotată cu infrastructura IT moderna și 11045 VOLUME cărți pe suport fizic și o carte electronica cu peste 300 de titluri ;
▪ Existența Centrului de informare și marketing turistic
▪ Casa Memorială Marton Gyula la Naimon;
▪ existența clădirii școlii vechi din Dobrin care prin reabilitare i se poate da o altă destinație;
▪ Căminul Cultural Dobrin a fost reabilitat în 2013;
▪ existența celor două biserici de lemn cuprinse în patrimoniu național ca monumente istorice clasa A "monumente de interes național";
▪ existența multiculturalității religiilor;
▪ existența lăcașurilor de cult ortodox, romano-catolic, reformat, baptist, adventist, penticostal
▪ cadrul natural propice dezvoltării agroturismului;
▪ existența celor două biserici din lemn declarate monument istoric ca obiective turistice
▪ instituirea unor programe de consiliere a copiilor și părinților în ceea ce privește abandonul școlar și în cazurile copiilor cu părinții plecați la muncă în străinătate;
▪ diversificarea activităților în domeniul extrașcolar și crearea de ateliere educaționale;  
▪ asigurarea unor locuințe de serviciu pentru cadrele didactice și, în general, pentru specialiști;
▪ deschiderea școlilor de duminică în cadrul parohiilor;
▪ accesarea de programe pentru dezvoltarea infrastructurii școlare, dotare;
▪ valorificarea tradițiilor culturale și meșteșugărești;
▪ inițierea unor programe de reconversie profesională;
▪ reabilitarea clădirilor monument istoric;
▪ extinderea și modernizarea Bibliotecii
▪ existența unui cabinet de medicină de familie deservit de un medic de familie;
▪ existența unui spațiu unde se poate amenaja un cabinet stomatologic și farmacie;
▪ existența Centrului de zi și a bazei sportive în Doba.
- existent grădiniței și Centru de zi, After School la Verveghiu
- acces la farmacie,cabinet medic de familie
- modernizarea și diversificarea serviciilor de sănătate și asistență socială;
▪ atragerea fondurilor europene pentru dezvoltarea serviciilor medicale și de asistență socială;
▪ atragerea ONG-urilor în domeniul asistenței sociale, încheierea de parteneriate, promovarea voluntariatului.

Proiecte de investitii:

- Înfiintare Grădiniță și Centru de zi, After School în Comuna Dobrin, Județul Salaj (în satul Verveghiu) 379.038 lei FEADR
- Achiziție utilaj pentru întreținere și gospodărire comunală în comuna Dobrin, județul Sălaj 262.176 lei FEADR - finalizat
- Înțiintarea unui centru de informare și marketing turistic în comuna Dobrin, Județul Sălaj 489.782 lei FEAD- finalizat
- Amenajarea unor stații de autobus în satele Dobrin, Doba, Verveghiu și Naimon - finalizat
- Comuna Dobrin a pus la dispoziția Consiliului Județean Sălaj suprafața necesară pentru realizare proiectului "Managementul Integrat al deșeurilor din Județul Sălaj" pe teritoriul Comunei Dobrin - în prezent existând o deponie ecologică
- Pietruire drum Comunal DC.20 Dobrin-Cuceu în valoare de 214,72 mii lei, PNDR OUG 105/2010 - finalizat
​- Amenajare parc Dobrin situat în curtea Bibliotecii Publice Dobrin - prin programul strategic de Investiție în mediul rural "Ajută un sat, schimbă o țară" - inițiat și finanțat de Fundația mereu aproape și Fundatia Vodafone România - proiect finalizat
- Modernizare drumuri de exploație Agricolă în comuna Dobrin, Județul Sălaj, Măsura 125 - proiect aflat în derulare
- Modernizare și dotare cămine culturale Comuna Dobrin - Sălaj prin măsura 76 - proiect în faza de ofertare
Proiecte aflate în stadiul de pregătire:
- Modernizarea Infrastructurii de drumuri în comunele Crișeni, Dobrin, Sălățig din județul Sălaj, FADR sub Măsura 7.2 "Investiții în crearea și modernizarea infrastructurii de bază la scară mică", având ca beneficiar Asociația de Dezvoltare Intercomunitară Valea Sălajului
- Modernizarea structurii de acces la exploatațiile agricole din Comuna Dobrin, Județul Sălaj

Galerie foto

Locatia noastra

Ghidul Primariilor

copyrights © 2018 Millenium Management. Realizare: Gloobus Software Development.    All rights reserved.

Acest site foloseşte cookies! Continuarea navigării implică acceptarea lor!
Pentru mai multe informatii despre cookie-uri puteti citi aici.